si acum ma mai deranjeaza privirea aceea a lor,
creierul lipsit de atente priviri -
cum ma priveau, cum ma judecau dupa faptele lor...

am manjit sute de cruci cu sange,
cu sange din inima mea ne-nramata,
dar asta nu m-a apropiat nici cu un milimetru de tine,
doamne;de pe ne-crucea pacatelor mele
n-am vrut sa te simt...

ce altceva decat cadavre pe care sa-mi scuip voma
si femei cu atribute de vaci , nietzsceiene,
ma pot gasi in necredinta mea?

fii slavit, imparate a tot si atoate,
fii premarit caci tu esti cel ce peste lumea promisa
ne chemi si noi, si eu, nu ma supun,
nu tea ascult si nici sa ma-nchin tie
cat necredinta mea ma-ndeamna sa te merit!

ma innecasem cu propriul meu sange,
supa stomacului meu era cat maseaua de dureroaas
si numai spre tine mi-am indreptata hula si minciuna.

caci tie, dumnezeu al lor,
peace to mata,
refuz sa ma-nchin cu tot cu geaca mea de vinilin
ascunsa in spatele chitarii mele obeze
din care te-am departat, prea marite!

hai, iarta, iarta-ma,
e fir de iarba degetul cu care-ncerc
de secole, se seculi sa-ti scot ochiul sFericit
din calota caruia
ma ai hranit...

ma iarta, ca-n gandirea mea viermanoasa
sunt samburi de morala nesaditi
si nimeni n-are degete de gradinar mai verzi dect tine!!!