a trebuit sa te caut
in vechi dosare ruginite
caci ochii tai albastrii, iuti,
m-au tras spre cornul cel dormind...

ce vrei sa fac?
iaurtul pute si eu iubesc cuvantul moarte,
mirosul vested se intinde lacom
intre un ochi al meu si un altul:
caci voi l-ati ucis pe brumaru
si lebezi cu corn de noroc
va cauta inca pedeapsa!

joc la misiuni, caut sa le termin,
sa vin acasa, la iubita mea,
sa ma intind ca mort pe canapea
gandindu-ma la lumea de granit...

ma doare asemanarea mea cu bucatarul de la colt e strada,
iubirea mortii mele, sau moartea-a ce-am iubit!

ma recunosti?
sunt eu, vestitul indigou:
am copiat in mine
modele, trasaturi ale altora,
inconstient, fara rusine,
de ce? s-ajung mai starp decat un pumn de plumb?