Cât de bine știai să adormi balenele albastre
către partea de ape a cuiburilor cu zgomote în lipsă
din pricină de parfumuri și rodie necunoscută
pârguită în aer liber eliberai Ursa Mare
într-o respirație cu fața la pernă copil răsfățat
ca bătrân Maestru iar fluturii abandonați de o trecere
pe sub pleoape creșteau aripi de femeie frumoasă
cu iepurași albi în somn mângâiai părul într-un subtil dans
în ritmul nopții îmi spuneai că visele încep toate printre degete
afară de sub plapumă cu dreptul la beatificare...