Un gol de sol al zânei calcă talpă
Coboară ea pe raza Soarelui cel Dus
Și ce dorește această floare dalbă
La care se inchină tot Apus

Și cît mai are de zâmbit pe bolta serii
Și cît mai are ea atît de mers
Pe-un colțișor de rai inmerismat de vuiet
verii
Cea luminoasă stea din Univers

O, cît mi-e dor de-acele ochi albaștri
Ah, cît mi-e drag sa prind al zînei fir
Pe steașina a lumii îmi zîmbesc ca aștrii
Și îmi surâd ca doi butoni de trandafir...