Pretextul e încovoierea absenței peste cuvinte
Așa cum clopotnițele severe păzesc puii de clopot
Să nu risipească în vânt
Decât strictul necesar de confetti
Altfel, amețiți, ar pleca în zbor
Cu Doamne ajută, cu tot
Și-ar ploua prin toate ferestrele
Șiruri de mărgele răsfățate.
Sub ochii neadormiți
Rămân lipiți de perete, răgușiți,
O vreme
Cât să mai crească un gest
Cât să mai treacă o delegație de afecte
Prin preajmă

Pretextul sunt mugurii maligni de măceș
Care-mi cresc noapte de noapte pe sâni
Acolo unde îndeobște se culcă vietatea
Botezată cu nume de fată
Speranța