orașul ne tace într-o poezie de neon
cu disperarea florăreselor spre dimineață
mizând pe ultimul extaz al culorilor
știi și tu
dialectica verbelor impresionează
radiind în stadiul de intuiție
ca o moarte visătoare
hai să o lăsăm aici în balansoarul acesta
savurându-și clipa egoistă de cafea
între două fumuri de marijuana
nu vezi ce absorbită e de lectura sângelui nostru

primăvara își anunță prezența la comandă

24.03.04