agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-01 | |
către izvorul vieții trece despletită cu haine sfâșiate cu amforele
sparte – ce demoni au pândit-o adulmecându-i pasul rupând din talpa sfântă ființa ei de lut paiață-carne-nmugurită cu membre fragede rotunde nedefinire juvenilă luciri de peșteri reci și strâmte naturalețe de păianjen mătăsunindu-se din sine splendori de marmură de os cu rotunjirile feline cu arabescuri iluzorii în dreptul sânilor de crin cu unduire de corăbii la care suspinând mă-nchin lin lunecând spre nevăzutul busolelor stricate nord cu valuri largi rupând din stânca încremenitului fiord așa visam n-aș mai visa încremenitu-mi-ar gândirea cei mulți sunt duși de întuneric cei morți își laudă rostirea cine-și va aminti nebunul ce-a simulat un orizont unghiul pe care îl fac astrele cu pântecele mamelor a trecut un anotimp și jumătate de dumnezeire de când pietatea istorică din trupul cuvântului a amuțit m-am mutat în artă prin voia nebunilor experimentez excrementez atitudinea estetică – mi-au înfipt o cruce de vorbe în coccis umorile nu mai știu dacă să iasă în afara mea sau să iasă în mine neînnebunit singura natură din univers este natura umană măcar de ne-am șterge cuviincios sinusoidalele mațe ce maronii ce puturoase constelații de spălat în versuri cu rol de clismă stilistică vibrând în rădăcina limbii îmi vine să strig și totuși iese poate că nu e vina nimănui scârbiți de propriul chip simțim nevoia firească de-a ne înșela specia ne doare în spate cine va avea la partaj ambele picioare părul și unghiile late agorafobia ne-a închis în piramida de organe juisăm patologic de ură zvârlind jeturi în animale suntem bolnavi cui îi pasă suntem cei mulți vom stârpi democratic pe cei simțitori care ne persiflează iubindu-ne ne mințim că am înțeles lucrul-în-sine îl înghițim nedigerat defecăm lucrul-în-noi autoobiectivarea este autosubiectivare pestișă duhoare rămâne sărmană lume după noi împuțiți ce suntem!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate