poezia încă și încă o dată viață a morții
licuriciul strălucitor de pe vârful trompei lui dumnezeu

* * *

în picioare cu bocanci grei de cuvinte alerg până la epuizare pe câmpiile de rocă dură ale sentimentelor
de ce mi-a trebuit atât de mult timp pentru a afla că durerea rănile pierderile de sânge
nu sunt ale ființei și ale trupului ci ale cuvintelor ale silabelor și-ale literelor

* * *

cucuta nu-i primejdioasă pentru socrate dimpotrivă îi înmiește vigoarea și viața
îi maturizează eternitatea

* * *
nu pot iubi pe cine nu mă iubește iarbă grasă și uleioasă trupul meu ființa mea și limba mea în preajma celor care nu mă iubesc

* * *

dacă mi-aș descăpățâna sexul și l-aș arunca în cele patru puncte cardinale
dacă mi-aș smulge locașurile în care se plămădește sămânța viitorilor noștri copii
tot atât de mult mai m-ai iubi dona juana tot atât de mult m-ai adora
ai mai putea să dormi o singură clipă lângă mine cu seninătatea străveche din pântecul mamei tale

* * *

var și carbid poeme toride poeme fără cusur mă-nchipui în postumitatea mea ideală
eu nicolae magnificul zidit în pielea goală pe statuie
de un nou gheorghe anghel la întretăierea căii victoriei cu strada academiei

* * *

azi m-am întâlnit cu daimonul meu se masturbase în urmă cu numai câteva ceasuri
sperma i se uscase fosforescentă pe coapse

* * *

te iubesc dona juana pentru că ești lumânarea flacăra și ceara trupului meu
tu și sora ta ideală trăiți fericte-n crevasele capului meu gheață abur și fosfor ale creierului și-ale destinului meu
sora ta ideală sunt eu însumi donă juană imperială și absolută

* * *

beau foc ca și când aș bea must sunt beat criță de băutura numită foc
urinez foc peste coclaurii româniei postcomuniste