aveau de trecut multe poduri
și răscrucea de la apus cu povești înțelepte
de la celălalt învăța fiecare
până la conștiință ea își uitase religia
el n-avea nici o credință ca să o poată judeca
stăpânind panica în genunchii nopților
ancorau încrederea cu parâme noi
la cheu învățau să asculte creșterea pietrei
pentru îmblânzirea limbii pe căi nimerite
viața lor doar vis într-un alt vis
ierburi pline de apă cuvintele simple
mistuiau neliniști până la rugăminți târzii
cineva spunea "aici poți să vezi purtătorii de torțe"
ultimul pod număra fluturii prinși în suporții de pe zid...