peste fiecare poet plutește un abur
ca flăcările deasupra comorilor ascunse
și-n ochii lor sălășluiește istoveala
secretelor mici
nepătrunse

văd povești fără tîlc pitulate sub pleoape
născute din frînturi inventate-ntr-o doară
ca poemele mele imature și șchioape
ce-și așteaptă cuminți
rîndul să moară

hrănesc iluzii perverse cu burțile albe
preocupat de aceleași indigestii mărunte
din țarcu-ngust al gîndurilor mele
mai încolțește-un vers
cît un grăunte