Am revenit...

Am revenit prieteni, din lunga mea plecare …
Am rătăcit în noapte, în ceată, în uitare. M-am căutat pe mine, în somn si în visare,
Si am ajuns la trista si sumbra constatare,
Că urma ce-am lăsat-o, e fără însemnare.

De as pleca chiar astăzi, pe drumul catre stele,
Nimic nu ar rămâne, ca urm-a vietii mele.
O umbră care trece, tăcut, prin toate cele,
Cu sufletul de gheată si cu păcate grele,
La asta se rezumă ne-plinul vietii mele.

Sunt trist si port în suflet, în inimă si-n gând,
Prea multe lacrimi grele ce cad pe jos arzând.
Sunt trist că trec prin lume amar doar adunând,
Fără ca fericirea sa stiu ce-o fi-nsemnând...
De-aceea-s trist prieteni si mă trezesc plângând.
//___________//
ALCOR.