Prelude

ca duhul lămpii
din jarul de țigară poeme neștiute mă-mpresoară
să mă scriu pentru tine sau să-ți scriu pentru mine
a trecut atâta vreme de când
au trecut și gânduri tot atâtea
trei dorințe expir spiralat
cuvântul
ce dependență mută își cere drogul
pe ciotul de limbă înțepenit între dinți
nu pot vorbi mimez doar fumul

Allemande

e liniște în casa gândurilor
seara aproape zece
el întinde un fir ea întinde un vers pruncul întinde vise între planete colorate
de trei ori câte trei
tangente ici-colo pe traiectoria unei secunde

un zâmbet șoptește subțire obrazului:
tati, de unde-s muzicile astea fantastice?
de pe la 1700, copile.
oh, așa de vechi?

Sarabande

țesătura de sunete clavecinul filtrează
același spațiu pentru fiecare din lumi
câte trei dorințe una copil una femeie una bărbat

Bourrée

țigara zace uitată jarul s-a stins
mai sunt doar cuvinte unele tac altele cântă
privindu-le răsfirându-le șoptindu-le
nasc prematur o idee și-o cresc într-un incubator al complexelor
răbdare nerăbdare timpul trece oricum

Gigue

m-ascult ascult citesc mă citesc
cineva tace eu nu

e-un sunet pentru fiecare cuvânt
nescris


-inspirată și respirată după Suita nr.1 în A major - Johann Sebastian Bach