“Luciditatea este suferinta cea mai aproape de soare”
Lui
Urmatoarea poezie era pentru tine
Dupa atatia ani s-a risipit vraja
Vara anului, luna plina de marti, ploaia din parc, locul nostru
Nu-mi mai amintesc de tine
Iubirea din prima zi ramane pe banca arsa
Din poza noastra suntem amandoi absenti
Rochia mea neagra sta in vitrina
Nunta ta trece fara mine
Nu e vina mea, tu m-ai uitat primul
Adio maini calde, adio pechinezi

O dupa-amiaza uitata
Se pierde sufletul!
Corpul ramane in imaginea mortuala
Ochii raman deschisi la cer
Amintirile se scurg intr-o balta de sange
Pustietatea a amortizat caderea
Vrabii intarziate imi cerceteaza corpul
Asfaltul incins ia amprentele
Nu bate vantul, nu latra nimeni
Soarele ma taie in bucati
Irisii cenusii se descompun
Pasarile infometate se aduna in jurul meu
Scrisoarea de adio ramane nescrisa
Nimeni nu o s-o citeasca
Nimanui nu ii pasa
Nimeni sa ma planga
Nici un regret nu opreste sa ma priveasca
Dispar pozele si amintirile
Se sterg din caseta

Inchisoarea
(traim toti intr-un bloc de singuratate)

M-au uitat legata aici
Patru pereti de ciment
Sobolanii cauta resturi umane
Eu sunt ultima venita
Moartea vine incet
Ranile gaunoase ma tin in viata
Au trecut razbunarile neputincioase
Vocea mi-am pierdut-o
Gardienii omoara fluturii colorati
In intuneric mi se lipeste cenusa de piele
Lanturile au terminat de ros carnea
Durerea dispare
Sobolanii pregatesc cina

Ploaia
Picuri mari saruta pielea neatinsa
Ma arunc in mijlocul valului
Vantul rece si ploaia amara se bat pe corpul meu
Valuri grabite se sparg in neant
Cerul isi intinde norii zgomotosi
Fericirea vine o data pe zi
Alaturi de mine planeaza vrabiile linistite
Seduse de personalitatea naturii
Apa lacului imi ingheata ochii
Picurii nu mai cad,vantul se opreste
Se aud portiere trantite
Ma trezesc in lumea reala
Cimentul straluceste in soare

Moartea chemata


Mi-au acoperit luna
Liliecii zboara liberi
Cateva stele incearca sa se arda pe cerul de smoala
Obosesc sa traiesc in lumea geometrica
Imi inchid ochii si chem nenorocirile
Niste molime galagioase omorand tot ce ating
Eu sunt urmatorea actrita
Momentul meu de atentie
Muzica sa curga in jurul meu
Doar eu
Inchid ochii cand ma duc
Sa aud bocitoarele,sa lasi sa se joace cu trupul tau
O sa planga putin langa groapa cu nisip
Vantul imi va risipi curand urmele
Ultimul apus de soare se arata pentru mine
Fiecare a pregatit un pumn de tarana
Nu te uita inapoi,o sa fie dureros
Sufletul straluceste mereu cu stelele de pe cer
In tacere ploaia spala eternitatea

1990-2004
“Cand vine moartea pitbulii musca si mai tare”

Imagini uitate aduc creierul la realitate
Urez adio viselor si le plang la poarta
Durere prea mare pentru un pitic
Ma las rupta in hartiute mici
Miros de mucegai prins in biblioteca scolarului amator
Trebuia sa fiu copilul secolului XXI
Sa zboare tineretea printre jointuri si bile
Nici nu am vazut-o prea bine
O sa renunt la caloriferele reci si pensionarii din Drumul Taberii
Au trecut peste mine vremurile lui Iorga
Si Ceausescu a devenit opera de arta
Imi amintesc totusi ca nu am nici macar 14 ani.