In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit
De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit...
Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand,
O viata las in urma...pulbere in vant.

Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc...
O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc.
In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie,
Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie.

Te vad...

Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc,
Cum dispare fara speranta in neantul omenesc.
Esti doar o imagine umana,un vis salbatic...
Plec acum, lipsit de viata...fantomatic.

Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit
Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit;
In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant
Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.