dacă ne-am transforma în pietre
marea ne-ar ciurui pielea aspră cu sare amară
în zile ca acestea care nu lasă nimic în urmă
demult am abandonat căutarea
orbecăind într-o stare de reununțare profundă
alteregouri în portocaliu bântuim pe aiurea
din când în când ne revenim din beții geometrice
undeva cândva am fost noi între două granițe amenințătoare
dresam notele ne dresam țipătul în muzica secretă a mâinilor
în cupa cu otravă dulce
dar
am uitat că vine o vreme
doar cumpăna pe care ne hrănim fantasmele
un fel de târziu prea târziu