Multe pagini trebuie să ia ființă
În cuvinte, vorbe crude, pamânt și pleavă
Imagini ce-și dau ghes să-și găsească obștescul sfârșit
Pentru a putea reveni iar și iar în forme moi, vicii plăcute...

Îmi place cozonacul gros,
Din dragoste făcut în cuptorul de lut bătrân și fin
Bunătăți mii și gusturi, arome, saț și nesaț
Mâna brăzdată de ani ce presară iubire în aluat
Aburul cald, ceasul ce trezește pofte trupești

Îmi place tortul de mere dulci, necoapte de tot
Bine însiropat în lichior de Maraschino
Culorile toamnei și deliciul divin
În măiestria bucuriei mele de viață

Trăiesc pe deplin și le văd amandouă
Fără cuptor și fără lichior
Doar abur cald și deliciu divin
În sânii fecioarei, bucuria mea de viață

Pășește galeș așa cum îi șade mai bine
Știe c-o vreau și vrea să mă aibă
Dar lasă în urmă-i parfumul oranj
Al sânilor goi și moi, culorile doamnei...

Idealul meu de piele perfectă
Vreau să orbesc și să bâjbâi tot timpul, ia ghici?
Mugurii ei luminați de dorința-mi de stăpânire avidă
Zâmbesc și gândesc: O, femeie!

De ce am ajuns să vreau să nu mor?
Care îmi place atât libertatea întunericului..
Lângă obraji să simt șoapta hranei mele de dor
Adierea straină a sânilor ei... -Vrei?

-Mai întrebi? La tine la piept vreau să aștept
Să cresc mare, și mare fiind să uit cât e ceasul
Mulțumit să număr bătăile tale de inimioară
În parfumul oranj să dansez la vioară

Vând cozonac gros și tort dulce de mere
Sau la schimb cu sânii goi ai fecioarei
Copți în cuptorul de lut bătrân și fin
Aluat însiropat cu lichior de Maraschino.

Vino!!