Ne-am născut dintr-o rază de soare
În întunericul eternului pământ
Și am răzbit cu o forță mai mare
Printre torente albastre, hrănindu-ne cu vânt.

Cu fiecare clipă abandonam tăcerea
Și picuram suav și permanent,
Iar calcarul din sânge ne calcula durerea
Din fiecare eră și până în prezent.

Și-n peștera în care ne-am plâns eternitatea
Cu lacrimi minerale, nesfârșite,
Ne-am înalțat spre soare vanitatea
Întruchipați în albe stalactite.