M-am trezit ca dintr-un vis lung și obositor. Eram sfârșită dar tot nu voiam să conștientizez lipsa lui Mihai. Cât l-am știut la Santiago totul a fost în ordine, dar acum nu reușeam decât să mă enervez că nu mă sună sau măcar să dea un semn că e bine și sănătos. A sunat Costel și mi-a spus că se duce să verifice barca, să facă actele și tot ce mai trebuie, dar că mă roagă să trec pe la el pe acasă să îi fac puțină ordine. Narcisa a făcut ochi și a pregătit o cafea aburindă și binevenită. Afară era rece dar am rămas pe terasă în fața cafelelor fierbinți. A trecut microbuzul și l-a luat pe Adam la școală iar Cornelia a plecat în oraș.
Simțeam nevoia să ies din casă, să mă agit, să nu las loc gândurilor să mă hăituiască. Narcisa mă privea atent de parcă aș fi fost un animal expus într-o vitrină. Am lăsat-o în pace și m-am cufundat în plăcerea cafelei făcută de altul. Baloo s-a apropiat cu discreție și s-a așezat la picioarele mele astfel încât putea să-mi observe fiecare gest, fiecare mișcare.Pe la gard au trecut niște intruși și "fetele" i-au acompaniat cu lătratul lor până s-au îndepărtat suficient de mult.Baloo a ridicat capul fără să se ridice de jos. A privit agitația și nu a reacționat, după care și-a așezat înapoi capul pe labe. A sunat telefonul Narcisei și e a vorbit monosilabil. Am făcut un duș și am plecat cu Narcisa în oraș. Am lăsat-o la o gură de metrou iar eu m-am dus acasă la Costel. Am trecut de locul accidentului și l-am privit îndelung în oglinda retrovizoare. Am trecut prin holul blocului unde, subconștient, am numărat cutiile de scrisori. Nu era corespondență. Nici polițistul acela nu mai era... Am descuiat și am privit oglinda din stînga holului. Parcă nu mai recunoșteam casa, parcă nu trăisem în ea atâția ani. Și Costel se schimbase. El, care era un pedant și un ordonat, lăsase în urma lui o dezordine de nedescris. Hainele aruncate peste tot, aragazul plin de ulei, farfuriile murdare din chiuvetă demonstrau că nu mai trecuse o mână de femeie de multă vreme. Mă contrazicea doar un tub de ruj ieftin uitat pe frigiderul din hol. Nu am o pasiune pentru curățenie dar m-am afundat în acea activitate oarbă, fără gânduri, fără opinteli dorind numai să nu permit gândurilor să mă găsească. În baie am găsit aparatul de ras, dăruit de Mihai. M-am oprit pentru câteva secunde. Mâinile mi-au rămas fără țel, inerte și gândurile m-au năpădit. Am așezat capacul pe vasul de W.C., m-am așezat și am început să plâng molcom. După ce m-am liniștit am dat să mă ridic dar m-a cuprins o amețeală puternică. Am revenit în sufragerie și m-am întins pe canapea. Bănuiesc că astea or fi bufeuri de la menopauză.
Mi-am revenit și pe cristalul măsuței am văzut o urmă de pudră, strânsă într-o linie dreaptă de parcă ar fi fost adunată cu o carte de joc. Am lăsat totul baltă și am sunat medicul de familie, stabilind ca a doua zi să merg să-mi fac un set complet de analize. Nu mai aveam chef de nicio ordine. Am părăsit casa care îmi părea din ce în ce mai străină. M-am oprit la locul în care mă aștepta Mihai cu câte o floare în mână. Afară ploua ca și în ziua când ne-am despărțit. Am coborât din mașină și am privit apa murdară ce se învolbura la rigolă. O priveam atentă ca și când ar fi trebuit să regăsesc biletul de loterie aruncat de Mihai. Am sunat-o pe Sanda și am întrebat-o ce mai face. A fost un pic surprinsă de telefonul meu, mi-a răspuns monosilabic, așa că am comprimat discuția cu un simplu: pa, vorbim. Frigul m-a pătruns, așacă am urcat în mașină și am plecat acasă. Curtea arăta că va trebui să o pregătesc pentru iarnă. Frunzele din piscină dădeau un aer dezolant. Am deschis vana și am lăsat apa să se scurgă. Frunzele ruginite și flaște se deplasau implacabil către scurgere. A venit Adam de la școală și Baloo l-a escortat până lângă casă. Am tot amânat momentul în care trebuia să-i spun lui Adam că tatăl lui nu se mai întoarce. Urma un sfârșit de săptămână trist, rece, întunecat. Câțiva fulgi dr zăpadă s-au strecurat timizi. Am gîsit biletul de loterie primit odată cu cenușa lui Mihai. L-am privit neâncrezătoare. Nu era posibil să fie câștigător! Nu era posibil!
Las pe mâine verificarea numerelor... Nu, nu este posibil!