Regasire



Trag perdeaua cenusie de la atata fum de tigara si las sa patrunda prin geamurile murdare, razele dulci ale soarelui. Nu pot sa cred de cat timp stau inchisa aici, singura, nepasatoare. Am uitat ce e aia lumina, caldura, frumusete, sau.....dragoste... Dar m-am hotarat sa le regasesc; sa-mi regasesc fericirea, dar mai ales personalitatea.
Tin minte ca imi placea sa privesc amurgurile insangerate. Rosul acela inchis al cerului, facea un fior straniu sa-mi treaca prin tot corpul. Parca ma uitam la un film de groaza, in care, peste tot, sangele curgea siroaie. Inghetam de frica si totusi de placere. Poate ca erau de vina ultimele raze ale soarelui, care dadeau voie intunericului sa-si intinda regatul.
"Regatul umbrelor".....asta era denumirea mea pentru noapte. Imi placea sa-i spun asa candva si poate ca de aceea am stat atat inchisa in intuneric, fara nimeni alaturi, fara nici o rasuflare prietenoasa in ceafa, sau un "Noapte buna" la culcare.
Cu totii m-au uitat: prietenii, colegii, chiar si cersetorii care veneau din cand in cand sa mai ceara cate ceva de mancare, cred acum ca este o casa parasita. Deabia acum incepe sa doara acest lucru. Dar oare chiar am ramasa singura, sau sunt doar victima nepasarii? Cine poate sti?....Oare eu m-am indepartat de ei, sau ei de mine?.....nu mai stiu........nu mai stiu nimic......., dar o sa redescopar viata! Mi-am jurat, si asa cum mi-am jurat si atunci cand am ramas singura, voi indeplini si acum juramantul....
Dar totusi am invatat ceva......Singuratatea doare, dar nepasarea te doboara.....