MEANDRE 28-șeful de cabinet, Pantea

A doua zi de dimineață, la ora opt fără cinci minute, locotenentul major era la poarta ministerului. Ofițerul de serviciu pe punctul de control a salutat și s-a prezentat:
-Bună ziua, sunt locotenentul Mihalcea, cu ce vă pot ajuta?
-Bună ziua, numele meu este Mihăilescu și am un bilet de acces lăsat de la colonelul Pantea.
Locotenentul a căutat printre hârtii și apoi a chemat un ostaș să-l însoțească pe Mihai. Ajuns la birou, ostașul a salutat și a plecat. Colonelul care îl aștepta în pragul ușii deschise mâna și spuse:
-Mihăilescule intră și stai jos!
Mihai s-a așezat cu o oarecare rezervă. De la colonel nu se aștepta la ceva bun dar avea să afle.
-Măi băiatule, ia de aici o coală albă și scrie un raport așa cum îți spun eu. Mihai a luat pixul, a îndoit coala la marginea din stânga, la doi centimetri, și aștepta.
-Tovarășe ministru, subsemnatul...dicta calm colonelul.
Raportul era succint, la obiect și argumentat dar nu pomenea despre nedreptățile suferite.
-Doar atât?
-Tu ce crezi că stă ministrul să citească? Și încă ceva nu pune data dar semnează-l!
-De ce să nu pun data?
-Raportul am să-l bag eu la semnat atunci când va fi un moment favorabil.
-Cum adică, "un moment favorabil?"
- Măi Mihăilescule, am crezut că ești băiat deștept. Dacă nu s-a odihnit bine noaptea sau a avut vreun rateu bărbătesc, nu va aproba nici un raport a doua zi. Dacă l-a criticat șeful ăl mare sau dacă au fost ceva evenimente în teritoriu,cu sinucideri, accidente cu morți sau răniți, nu va aproba. Lasă-mă pe mine să decid când va ajunge raportul la mapă.
Ușor contrariat Mihai a mulțumit, a ieșit și un subofițer l-a însoțit până la poartă.
Au trecut câteva săptămâni și petentul nu mai avea răbdare. Bănuia că șeful de cabinet i-a întins o cursă ca să oprească alte demersuri pe care ar mai fi putut să le facă.
A ajuns la concluzia că numai ajungând față în față cu ministrul va putea rezolva problema, fiind convins că acesta nu știa nimic.
S-a înscris în audiență și a tot așteptat A mai făcut un raport în care cerea o audiență dar nu se petrecea nimic.
În câteva rânduri se intersectase cu mașina ministrului și așa a ajuns la concluzia că în fiecare zi de lucru ministrul vine la exact opt fără un minut în fața porților.
„Ce Dumnezeu? Am ajuns la ministrul de finanțe dar la ministrul apărării nu pot? „
Mihai avusese o imputație făcută de echipa de control la vremea când avusese dosar penal și a vrut să achite în avans totul, ca să nu mai aibă datorii. La administrația financiară de sector i se spusese că dacă achită anticipat va trebui să plătească majorări.
„Deci dacă statul are de luat bani de la mine și înțelege să o facă în rate, fără dobânzi, de ce, dacă doresc să-i dau toți banii, îmi majorează suma? Este împotriva firii. Ãștia sunt rău intenționați sau tâmpiți? „
Dacă văzuse că insistențele la administrația financiară nu au ecou, ba chiar i s-a argumentat că în situațiile când s-a procedat după logică s-a ajuns la sancționarea funcționarului public, Mihai s-a încăpățânat, reluând povestea, ierarhic, la câteva niveluri mai sus dar, invariabil, răspunsul a fost același: „legea a fost aplicată corect. „
În cele din urmă a ajuns la însuși ministrul de finanțe, tovarășul Gigea. Acesta l-a primit într-un birou impresionat, cu un birou masiv din lemn de nuc sculptat în spatele căruia, un perete întreg era ocupat de o bibliotecă completă de acte normative și legi, din cele mai vechi timpuri.
Omul a intrat oarecum timid dar atitudinea ministrului, un omuleț jovial și atent, l-a făcut să se relaxeze:
-Ia loc, tovarășe Mihăilescu!
Apoi adresându-se secretarei care era în pragul ușii:
-Draga mea, te rog adu-ne câte o cafea și câte un coniac bun.
Secretara i-a atras atenția că mai băuse o cafea și că s-ar putea să-i dăuneze.
Ministrul a privit-o pe deasupra ochelarilor și a întrebat-o ceva mai rece:
-Ai venit?
După câteva secunde în care și-a recăpătat aerul bonom i s-a adresat.
-Ia spune, omule, cine și cu ce te-a supărat.
Mihăilescu i-a înșirat povestea alături de faptul că era de neconceput să i se aplice majorări.
-Tovarășe Mihăilescu, înainte de a ajunge aici la cine ai mai fost?
El a înșirat toate numele ajungând până la nu știu ce director din minister pe care-l chema Condor.
Secretara a pătruns în cabinet și ministrul, după ce a mulțumit i-a spus:
-Ia chamă-l pe Condor la mine?
Directorul chemat a sosit în scurt timp și ministrul i-a prezentat situația iar el a argumentat teoretic invocând o lege din 1953.
-Ia ia tu scara și caută legea în bibliotecă!
Directorul s-a executat, a luat culegerea de legi din 1953, a căutat legea, a deschis volumul și l-a întins ministrului. Acesta a citit de câteva ori apoi l-a pus pe director să citească cu voce tare o lege care se referea la cote agricole etc.
-Măi, voi ați înebunit? Logica voastră nu mai funcționează? Poate că ar fi bine să vă mai rotim prin teritoriu. Luați măsuri să înceteze mizeria asta. Ai trei zile să-mi prezinți situația la nivel național de la câți oameni ați luat voi bani cu japca și să restituiți sumele, e clar?
Mihai jubila dar a îndrăznit să se adreseze ministrului.
-Tovarășe ministru dar până se fac actele banii mei sunt tot la stat. Posibil să treacă luni de zile...
Ministrul a sunat secretara, a cerut o coală albă și cu stiloul personal a scris către șeful administrației financiare ordinul să i se restituie suma, imediat. A semnat și a pus ștampila lui de ministru.
-Acum cred că este rezolvată, nu?
Și de ce dacă a ajuns la ministrul de finanțe să nu poată ajunge și la ministrul Apărării Naționale?
Avea câteva zile de recuperări din vremea când fusese detașat la centrală așa că a studiat programul ministrului, și-a măsurat timpul de parcurs de la colțul gardului ministerului, spre Hotel Haiducul, până la poartă și a treia zi, înarmat cu un nou raport a așteptat clipa potrivită. Emoțiile erau imense. Sincronizarea fusese perfectă iar când mașina a ajuns la poartă Mihai s-a așezat înaintea ei și cerea ministrului să-l primească în audiență. Ministrul, îmbrăcat în hainele de general, a coborât în timp ce ofițerul de serviciu pe punctul de control încerca să-l tragă în curte la minister. Spaima l-a cuprins iar vocea i-a devenit din ce în ce mai puternică:
-Tovarășe ministru, doriți să primiți raportul meu pri Europa Liberă sau prin Vocea Americii? Guvernul meu și partidul meu sunt la putere? Cum este posibil ca un om al muncii să nu fie primit în audiență?
Ministrul l-a ascultat cu calm în timp ce oamenii de pe stradă începuseră să se strângă buluc.
A fost chemat un colonel căruia ministrul, după ce a luat raportul ofițerului în rezervă, i-a ordonat:
-În prima zi de audiențe să fie trecut primul pe listă, e clar?
-Da, să trăiți!
După o săptămână Mihăilescu a fost anunțat în scris data și ora la care era așteptat.
Dosarul cu toate hoțiile făcute de generali și colonei, cu toate abuzurile comise împotriva lui și cu dispunerea neînceperii urmăririi penale era gata să fie prezentat ministrului care putea să-l readucă în poziția de ofițer activ.