Meandre 41-Orașul de aur.

Camera, situată la etajul doi, era spațioasă, cu un pat mare, ca de două persoane, cu tot confortul necesar, cu ferestre mari care dădeau spre bulevard. Strada animată era luminată puternic, atât de sistemul de iluminare stradal cât și de vitrinele uriașe ale magazinelor sau ferestrele mari ale restaurantelor.
Mihai și-a luat câteva foi de schimb valutar și le-a pus pe masă. Dușul l-a revigorat și căldura discretă din cameră îl îndemna la odihnă numai că dorința de a cunoaște viața aceea de noapte era mai puternică. Coborât în holul hotelului a schimbat fără probleme sumele de pe foile falsificate grosolan. Cele câteva trepte, coborâte cu vioiciune, l-au așezat în iureșul străzii, exact în fața barului hotelului. Grupuri de tineri care încercau să pătrundă în barul cu program muzical era destul de mare dar accesul era restricționat, prioritari fiind clienții hotelului. Un grup de fete care-l văzuseră ieșind din hotel l-a abordat frontal întrebându-l dacă nu vrea să le ajute să intre în bar. Veselia exuberantă, zâmbetele largi și aerul general de bună dispoziție l-au făcut să accepte așa că Mihai, însoțit de patru tinere s-a apropiat de intrarea în bar. Grupului lor li s-au alăturat și trei băieți înalți și blonzi. Mihai a prezentat cheia de la hotel și la întrebarea care probabil se referea la numărul invitaților lui, Mihai a deschis brațele arătând tot grupul. Blonzii au plătit biletele de intrare, inclusiv pe cel al lui Mihai. Într-un colț, situată lângă o fereastră era o masă de opt persoane spre care un chelner i-a condus în acordurile asurzitoare a unei melodii ritmate.
Banda de tineri gălăgioși a comandat băuturi, inclusiv pentru Mihai.
Sustrăgându-se acelei veselii generale românul, păstrându-și pe chip un zâmbet de complezență sorbea când și când din băutura așezată dinaintea lui dar gândurile îi erau aiurea. Fetele și băieții dansau pe ringul de dans cu țigările aprinse venind din când în când la masă ca să mai soarbă o gură de cafea, alcool sau suc.
„Îmi e dor de Floricica mea...Ce aștept de la această călătorie? Ana e prea tânără pentru a putea ține loc de mamă fiicei mele, prea rece pentru unul cu sânge de țigan și alternativa unei vieți în altă țară, oricât de bune condiții ar oferi. nu compensează dorul de copil care m-ar măcina necontenit. Și cu milităria ce fac? Chiar renunț acum când se întrevede un sfârșit favorabil?''
Una din fete s-a apropiat și i-a fluturat palma prin fața ochilor încercând să-l scoată din starea aceea. Mihai s-a îndreptat cu pași vioispre ringul de dans și s-a lăsat cuprins de atmosfera generală. Ritmul muzicii a devenit mai lent, lumina din bar s-a înjumătățit și acordurile unuei melodii lente au determinat unele grupuri să se retragă la mese. Mihai a cuprins fata pe după mijloc și și-a cufundat nasul în părul ei lăsându-se răsfățat de mirosul discret de parfum împletit cu izul de trup tânăr și transpirat. Tânăra și-a lipit aproape cu ostentație bustul generos de pieptul lui Mihai lăsându-și piciorul într-o mișcare lentă între pulpele lui.Reacția imediată a trădat masculul în toată deplinătatea vârstei lui
și pentru că jocul de-a seducția era plăcut s-a lăsat dus în acest dialog al trupurilor. Poate că ar fi continuat dar gândurile s-au reîntors. A mai zăbovit câteva minute și i-a salutat pe tinerii companioni. Ochii tinerei îl priveau întrebător dar Mihai a mai salutat o dată și a ieșit din barul plin de fum și zgomot. Strada era încă animată și pașii îl purtau fără țină pe bulevard. Mirosul de cârnat prăjit și de pâne caldă l-au făcut să-și amintească de foamea pe care o alungase după dușul din cameră.
Pentru o sumă extrem de mică plimbărețul a primit o chiflă mare, un cârnat uriaș prăjit și o bere. Grăsimea caldă scursă pe chiflă dădea acesteia un gust special. Berea atât de bună a picat foarte bine iar dispoziția i s-a schimbat brusc: „acum pot să stau de vorbă cu unul flămând! ''
Atmosfera generală de veselie, freamătul acela al unei vieți tumultuase contrasta îngrozitor cu aerul general al oamenilor din bucurești. Culorile vesele ale hainelor acompaniau toamna călduță pe când la bucurești aveai senzația acelui gri etern care te înghițea ca o magmă noroioasă.
Spre capătul străzii un mare magazin , plin de oameni, își etala în nenumăratele raioane o bunăstare pe care românii nici nu și-o puteau imagina. Raportul coroană- leu era menit să-ți arate că pentru un leu primeai 0,87 coroane. Hainele de blană, tricotajele, hainele, blănurile neprelucrate, toate erau cu mult mai ieftine decât la București, asta ca să nu ții seama de faptul că asemenea produse aproape că lipseau de pe piața României. A oprit la un chioșc de țigări și multitudinea mărcilor de țigări occidentale l-a șocat. De la Astor și Kent la Marlboro și Dunhill, toate țigările aveau același preț, 24 de coroane pe când la București un pachet de kent era 25-26 de lei și acela cumpărat de sub tejghea de la restaurantele mai răsărite.
Pașii l-au purtat spre hotel și televizirul din cameră difuza un film american.La București la ora 22,00 emisiunea se termina...
Cu gândul că și în Ungaria și în Cehoslovacia oamenii o duceau mult mai bine, a adormit sperând că a doua zi de dimineață va putea vorbi la telefon cu fiica lui.