agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-20 | |
I
Ceva peste care nu putem trece Se scriu foarte multe cărţi în ziua asta, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne descurajăm. Pur şi simplu vreau să-mi încerc şi eu norocul! Cine îmi interzice? Ce aş avea de pierdut în definitiv? Timpul oricum se risipeşte, nu este nevoie să ne apucăm de ceva anume ca să îşi piardă încetul cu încetul respiraţia în faţa noastră. Iar mâinile şi senzaţiile ce muncesc în faţa laptopului din faţa mea au ele timp destul să se odihnească. Nu voi hotărî eu momentul acela. Nici acum nu ştiu despre ce exact vreau să scriu. Mai mult ca sigur despre oameni. Dar nu doar despre mine, mi-aş bate joc aiurea de rândurile astea. Nu pot să citesc gândurile altora, dar nu pot să nu observ că toţi suntem o apă şi un pământ: avem aceleaşi nevoi trupeşti, nu ne place să fim contrazişi, instinctul de turmă ne copleşeşte la un moment dat, nu există niciunul dintre noi care să nu se fi gândit măcar odată în viaţa lui la singurătate sau moarte. Deşi ne vopsim diferit geamurile, interiorul caselor fiecăruia dintre noi nu ne desparte prea mult. Chiar şi faptul că un individ merge într-un anumit fel te poate ajuta să-ţi imaginezi vreo întâmplare sau mai multe din viaţa lui. Nu este nevoie, totuşi, să ghicim adevărul din viaţa lui, ci măcar să fim credibili, să nu facem de râs informaţiile despre aceea persoană care ne-au tăbărât până la acel moment. Literatură pretindem toţi că facem, dar să nu ne transformăm în nefericiţii care citesc prin palmă pe la bâlciuri. În principiu, lumea doreşte în cărţi aventură, dezmăţ, senzaţional, uitând că lipsesc din librării tocmai cărţile ce ne explică de ce oamenii se plictisesc atât de des ori uită până mâine ce urăsc astăzi. Ne trebuie cărţi în care să aruncăm în ele mai multe aşchii din noi înşine decât într-un testament, cărţi care să ne producă în mod serios teama de a le citi cândva pe îndelete. Nu promit că voi alcătui în continuare o astfel de carte, sunt şi eu om, iar abilitatea mea de a obţine cioburi reale din mine pentru a vă satisface nu mă vizitează zilnic. Iar când vine la mine se preface de multe ori că sunt altcineva, obligându-mă suav să-mi imaginez gândirea altora şi să o pun între coperţi precum ar fi a mea. Şi este destul de periculos să se întâmple asta: pot ajunge la un moment dat să cred că gogomăniile din mintea altora sunt de fapt ale mele şi să procedez ca atare. Să scrii literatură te poate transforma în literatură! Este posibil nici sincer să nu fiu, ci mai degrabă vă voi obliga pe voi să ajungeţi sinceri cu viaţa voastră. Cartea asta este suflată din degeţelele mele pentru voi, eu mă pot lipsi de ea cu cea mai uşoară naivitate. Voi m-aţi obligat de fapt să scriu cartea asta, purtarea voastră de pe stradă şi din birouri sau hale este de multe ori extrem de autentică. Doar în clipele mari ale vieţii preferaţi să fiţi falşi, dar chiar şi falsitatea asta are la fiecare în parte ceva original, astfel că nu este chiar o falsitate aşa zdravănă, în stare să impresioneze psihologii sau scriitorii. Nu am putut să trec peste firescul purtării voastre de zi cu zi, ar fi urât din partea mea să scriu despre altceva în cartea asta. Aşa că obişnuiţi-vă cu ideea şi încercaţi să observaţi aici viaţă, iar nu idei, spade, supereroi, caractere ori lacrimi multe. Nu se merită să ne pierdem vremea şi cu din astea, existenţa noastră ne-a obosit deja cu prea multe întrebări ori mici execuţii la drumul mare, astfel că noi trebuie să ne răzbunăm pe viaţă aruncând-o deloc galant pe o foaie de hârtie sau pe un monitor de laptop. Poate în felul ăsta vom începe să o înţelegem şi apoi, de ce nu?, chiar să o uităm! Vă urez lectură plăcută, însă aş dori mai degrabă să găsiţi aici mai mult o oglindă obraznică decât un divertisment prăpădit care să-şi bată joc aiurea de viaţa voastră. Meritaţi mult mai mult de la literatura asta ce a uitat cam de mult pentru cine s-a născut în lumea asta! Iar literatura trebuie să arate mai ales ce se află în voi, nu doar ce s-ar putea petrece în jurul vostru. Şi eu mă includ în voi, dar singur nu pot să scriu cartea asta în întregime. Ea se va finisa treptat doar în momentul când fiecare va simţi ceva când îşi va arunca ochişorii în dânsa. Iar sublimul va fi atins când vă veţi regăsi cu adevărat în ea, dar poate cer eu prea mult de la mersul lumii. Încă o dată vă urez lectură plăcută! II Marele Război pentru Apărarea Fricii (Doi cetăţeni, un el şi ea, stau la palavre pe Messenger. Nimic ciudat într-o ţară liberă şi aparent prosperă. Vorbesc aproape despre toţi şi toate, rezervându-şi dreptul de a reinterpreta mereu lumea prin cuvinte banale. Mai mult decât atât, îşi asumă riscul ca vorbele lor să plictisească pe celălalt sau, şi mai rău, să nu se mai afle nici peste un sfert de oră în memoria curentă a vreunuia dintre ei. Probabil se consideră în afara istoriei, atât iau lucrurile simple la puricat. Totuşi, este greu să emiţi concluzii finale despre unul şi altul, aşa că mai bine îi lăsăm să vorbească în felul în care ştiu şi vor.) a) 23 mai 2016, luni, pe vremea struţocămilelor lichide Zenobia Ioana (ora 02:45): bună, Vlad, unde a zis prostu ăla că vrea să se care? Asta dacă nu faci mişto de mine, că-ţi confisc raiaţii ăia de pe tine, oricum eu am dat banii pe ei... Zenobia Ioana (ora 02:59): bă, tu ai de gând să-mi răspunzi? În cazul în care dormi ca idiotu lângă mămica, vezi că te-am sunat de două ori acum vreo cinci minute. Să te ferească Scaraoţchi să vezi apelurile abia mâine dimineaţă, că îmi iau înapoi banii de pe tine, nici de chiloţi n-ai avut o para chiară acum două luni. ziceai că vrei să-ţi iei un tricou ca la fotbal, dar am văzut eu că ai strecurat pe la fundul coşului de la Lidl şi două perechi de boxeri. Iar acum faci figuri din astea de parvenit scârbos! Vlăduţ Căluţ (ora 03:03): tu n-ai somn la ora asta? iar te-a supărat cineva şi vii la mine ca frustratu fără muşchi la sacul de box? Am şi eu programul meu, eu sunt mai organizat aşa de felul meu, cu oră de culcare şi de trezire, cu mic dejun la locul lui, cu jocuri în pat doar atunci când pe curioşi îi ştiu la treburile lor. nu mă lua aşa, mă faci să-ţi dau toţi banii înapoi şi să terminăm odată comedia asta, că prea mă crezi nu ştiu cum! Zenobia Ioana (ora 03:03): nici dacă te dau în judecată şi bag frica în oscioarele tale nu cred că scot măcar pe sfert banii pe care i-am învestit în tine ca să am aşa, treacă-meargă, un tovarăş aproape de nădejde în lumea asta în care nu pot să mai ridic capu în lume din cauza unui bâlbâit obez, fricos, malefic şi hârţuitor de femei, o moleculă care se tot umflă mereu doar ca să o creadă lumea că este în stare să respire, să scrie, să înveţe nişte lecţii şi să debiteze nişte chestii pe care toată lumea le ştie, când de fapt, dacă ar fi lucrurile pe dreptate, nici un tomberon nu l-ar primi să zacă în el şi nici măcar o curvă n-ar accepta să-l aducă pe lume. Nu mă mai enerva şi tu acum, că nu ştiu ce îţi mai zic! Vlăduţ Căluţ (ora 03:04): lasă-l dracului de fiinţă fără viiitor, că oricum nu va ajunge el procuror, judecător sau ce mai vrei şi tu să te faci. Umblă mereu cu poezii pe Facebook, de parcă nu ştie lumea că este un ratat de dimineaţă până seara şi nu trebuie să ne mai demonstreze asta zi de zi. oricum, poeziile alea n-au cap şi coadă, nu au nicio idee de om normal la cap prin ele, înşiră şi el nişte senzaţii pe care doar un schizofrenic le poate avea în momentele lui de frustrare, mai ales atunci când duce lipsă de părţi femeieşti la dispoziţia dumisale. să nu ne stricăm noaptea cu el, nu se merită cu un aşa produs mizerabil al epocii ăsteia de rahat! Zenobia Ioana (ora 03:06): poate nu va mai trebui să ne mai spurcăm vremea cu el, bine zici! Dar până la urmă pleacă sau totul a fost o gogoaşă de-a lui ca să ne enerveze ca pe mucoşii de la grădi? ca să ştiu cum să mă pregătesc pentru la anul, ca să ştiu dacă trebuie să merg la pregătire pe la vreun maestru care să mă ajute să pun întrebări la un curs de facultate ori să mă ajute să mă orientez printre fumigenele astea la care toată lumea care fuge de ele se închină. Nu mai pot! Vreau să nu se mai termine anul ca data trecută... dă-l dracu dracilor de scârbă pe el şi pe tot neamul lui de schizofrenici! Că bine ziceai mai adineauri, un schizofrenic şi nimic mai mult! Vlăduţ Căluţ (ora 03:09): pleacă, pleacă, ducă-se învârtindu-se şi să nu se mai întoarcă nici în trecere, nici măcar la douăzeci de kilometri de Galaţiul ăsta să nu-l mai vedem. se duce la Iaşi să se transfere, nu-i mai place pe aici. Zenobia Ioana (ora 03:09): nici lumea nu-l mai suportă pe aici, să stea el liniştit, nu pleacă dintre prietenii cei mai buni. Ar intra în convulsii dacă ar ştii ce gândesc colegii despre el, n-ar obţine o poezie prea frumoasă din materialul pe care l-ar scoate din capetele noastre practice! vai de capul învinşilor ăstora! Vlăduţ Căluţ (ora 03:10): nici acolo nu o să facă o carieră prea frumoasă, ciudaţii ca el sunt puşi la stâlp oriunde. Mai ales dacă nimereşte la cămin într-o cameră cu nişte gealaţi de prin judeţul meu va vedea el că necazurile rămân la fel şi prostia, chiar şi a lui, e nemuritoare. nu-şi va face nici acolo prieteni mulţi, bag mâna în foc pentru asta! Zenobia Ioana (ora 03:12): şi dacă vine înapoi? Adică dacă vede că acolo dă de rău şi îşi dă seama poate că aici mai avea totuşi pe câţiva ciudaţi şi pe câteva toante, chiar dacă vorbeşte mai rar cu ei, dar e ceva, şi, în plus, e mai aproape de Brăila lui, oraşul ce ni l-a aruncat ca pe un gunoi în pupile. Vlăduţ Căluţ (ora 03:13): o să-i fie ruşine să vină înapoi, nu-i chiar aşa de naiv să-şi recunoască înfrângerea prin gesturi din astea care să-i copleşească orgoliul de frustrat social şi sexual, nu o să mai aibă tupeul să mai se mai întoarcă din Iaşi, chiar de i-ar arunca ăia găinaţ în gură. aşa că stai liniştită, năravurile lui lucrează strict în favoarea noastră! Zenobia Ioana (ora 03:14): Să zicem că m-ai liniştit. deocamdată! Am presimţirea totuşi că soarta ne va pregăti ceva tembel, ironic şi de tot rahatul din toaletele publice, dar sper să fie doar o spaimă ce trebuie să însoţească mereu bucuriile ălora mai tineri şi ambiţioşi. nu e aşa? Vlăduţ Căluţ (ora 03:15): fără îndoială şi fără cusur! Tu odihneşte-te frumos şi pregăteşte liniştită pentru cariera pe care o meriţi, nu-i lua în seamă pe boschetari din ăştia cu aere de poeţi sau avocaţi, cum e jigania asta comunistă care se numeşte Valentin Petrea şi care ne strică noaptea asta frumoasă. Zenobia Ioana (ora 03:17): bine, bine! Nu îi mai pomenesc numele până mâine. tu cum o mai duci? Zenobia Ioana (ora 03:17): stai, stai, Vlad! Mi-a trimis chiar acum iubi un mesaj şi aflu că se îndreaptă spre culcuşul nostru. nu vreau să vadă pe monitor o conversaţie cu altul, hai te rog să lăsăm bârfa pe mâine, ştiu că nu te superi! am început să mă pregătesc deja pentru a-l primi cum s-ar cuveni la ora asta, dar am încă dubii, nu ştiu dacă am devenit încă profesionistă. tu ce zici: e bine să-l primesc direct goală sau cu vreo dantelă pe mine ori, invers, să-l primesc clasic pentru a-i da ceva suspans, ca apoi să mă pliez după apetitul lui? Nu ştii ce să mai faci cu bărbaţii ăştia! Vlăduţ Căluţ (ora 03: 19): nu e bine să-l primeşti chiar despuiată, nu trebuie să ajungă la părerea că eşti o dezmăţată sau vreo femeie care nu a mai făcut de mult ce îi place la toată lumea, fii la venirea lui sobră şi sexi în acelaşi timp, de pildă ia-ţi pe tine cel mai elegant pantalon de stofă pe care îl ai în şifonier şi o bluză dintr-un material cât mai OK, cât mai de restaurant aşa şi, desigur, decoltată ca pentru balul bobocilor. trebuie să îi dai eleganţă şi senzualitate deodată, lasă-l pe el să înceapă explorarea a ceea ce crede că este taina ta, nu i te oferi precum o escortă. Ţine şi pentru tine puţin orgoliu! Zenobia Ioana (ora 03:21): Ok, am să iau pe mine exact ceea ce spui tu! dacă iese cumva un fiasco noaptea asta pe care o vreau transformată imediat în basm pentru adulţi, o să mă asigur că eşecul va fi cuantificat cât mai exact în numărul de pumni aplicaţi asupra mucilor tăi. sună-mă azi pe la 11 dimineaţa şi vei vedea cum mă simt! iar acum nu poţi să-ţi urez decât noapte bună în continuare şi cât mai multe cadâne în braţele tale de armăsar juridic! te pup dulce! Vlăduţ Căluţ (ora 03:22): stai tu liniştită, am iniţiat atâta lume, chiar fete încercate sau machomeni de cartieri, în tainele şmecheriei sexuale sau sentimentale, aşa că ştie specialistul ce spune! Tu ascultă-mi sfatul şi, în plus, pliază-te după dorinţele concrete ale craiului tău mirific. o seară minunată şi ţie! te sun mâine la 11, mulţi pupici şi distracţie plăcută în braţe adevărate! (Amândoi ies din mediul online în acelaşi minut; conversaţia a intrat momentan în comă.) b) 26 mai 2016, joi, când chiar şi aurul se transformă în bârfă Vlăduţ Căluţ (ora 17:35): bună, ioana, veste, veste mare am acum pentru tine, nu pot să rezist, mai ales că nici nu pot să mă opresc din râs Vlăduţ Căluţ (ora 17:37): vorbim mai târziu dacă nu ai timp, nu e o urgenţă pe viaţă şi pe moarte, cel puţin pentru o intelectuală cum eşti tu. Zenobia Ioana (ora 17:43): Ce-s cu ironiile astea, domnule? ţi se pare că ai părul ăla prea fin şi dulce? să rezolvă problema imediat ce ne întâlnim! vezi că m-am certat cu iubi şi acum vreau să fiu supărată, chiar dacă nu-mi stă în fire. Doresc aşa să sufăr din iubire, să mă simt şi eu poietică măcar în joacă, să nu mă mai arăt cu degetul pe motiv că sunt superficială. Să nu mai fie Petrea Valentin şmecheru unicul care suspină din amor! Vlăduţ Căluţ (ora 17:44): tocmai despre el vroiam să-ţi vorbesc: e în mare jelanie băiatu, vai de turta, neamu şi sentimentu lui. E aproape de sinucidere săracu, are nevoie urgent de tratament psihiatric radical, din ăla cu băgatul în butoiul cu apă până la gât. nu cred că va mai reuşi să le ţină pe toate în el, ăsta nu se lasă până când nu sare la ea ca să o violeze! Zenobia Ioana (ora 17:45): dar ce i-a mai făcut Ruxandra? De câtă lipsă de omenie elementară a mai dat dovadă faţă de această fosilă a iubirii pure şi idealistice? Cum a îndrăznit să arunce iarăşi săgeţi băgate în gunoiul din bucătărie spre inima acestui martir al celei mai rare afecţiuni de pe Pământ? Vlăduţ Căluţ (ora 17:47): bine, nu cred că a fost vina ei directă sau indirectă în chestia asta, doar că prostu ăsta de Valentin chiar nu se astâmpără. El a nimerit să aibă drum întâmplător cu ea în acelaşi tren şi, mai mult decât atât, au coborât amândoi în gara de la Brăila. iarăşi întâmplător. acolo o aştepta chiar gagiul ei, tipul pe care Petrea îl înjură toată ziulica şi îl face cioban, atât de ofticat a ajuns nerodul! desigur, când ei doi s-au întâlnit, adică Ruxandra şi cu iubitul, au sărit unul la altul, s-au strâns în braţe printre mulţimea de oameni, iar apoi s-au plimbat sărutându-se ca destrăbălaţii până aproape de maşina lui. poate nu s-or mai fi văzut de mult, dar cam multă iubire şi asta! să te vadă toţi proştii cum te pupi în târg? Zenobia Ioana (ora 17:50): se întâmplă asta şi pe la case mai mari. dar Valentin Petrea cum a reacţionat? L-a provocat pe ăla la duel ori a aşteptat următorul tren ca să se arunce ca schizofrenicul în faţa lui? Vlăduţ Căluţ (ora 17:52): nu, nu, Ioana! ţine la viaţa lui, să ştii, nu e prostul proştilor, dimpotrivă! mai ne dădea atâtea bătăi de splină dacă era prost? Dimpotrivă, s-a uitat băiatul ca nesătulul la scena de amor nebun între febleţea vieţii lui şi gagiul ei, a întipărit totul la sufleţel şi după aceea a zbughit-o repede acasă pentru a se plânge la telefon sau pe Facebook la toţi ăia care îl mai bagă în seamă. printre care şi eu! Ca orice om rezonabil, i-am transmis că-l compătimesc în mod sincer şi că ar fi bine să se liniştească şi el, să o lase în urmă pe femeia aia rea şi zăludă. dar nu m-am putut abţine, să ştii! nu m-am putut abţine! Zenobia Ioana (ora 17:55): adică? L-ai trimis cumva ca, înainte să se potolească de tot, să fure un pistol şi să-şi omoare rivalul în prag de seară? Foarte bine dacă ai făcut asta! scăpăm pe el prin efectul direct al legii, nu mai trebuie să ne mai batem capul în continuare, mai ales că pentru omor se poate da arestare preventivă fără prea multe discuţii de oportunitate. Propun chiar să şi-l vizităm după zăbrele, va fi inofensiv chiar pentru multă vreme! Vlăduţ Căluţ (ora 17:57): Nu, nu asta! Nu l-am îndemnat să facă din astea, pentru că oricum se află şi intru şi eu apoi la belea. l-am lovit unde îl doare cel mai tare pe un băiat de orice teapă care iubeşte o fată, indiferent câţi ani are. chiar nu m-a lăsat inima să mă abţin! Zenobia Ioana (ora 17:58): Tu chiar mă faci curioasă, artistule! dar să ştii că nu sunt atât de proastă să mă obligi să te consider un inteligent prea subtil pentru vârsta ta! ne ştim cam de multişor oricum... Spune dracului despre ce este vorba şi nu mă mai face să-mi pierd vremea aiurea! Vlăduţ Căluţ (ora 18:00): Bine, bine! L-am întrebat dacă el mai crede că Ruxandra este fată mare, iar el mi-a spus că nu are de unde să aibă vreo informaţie dinspre treaba asta, că oricum ea n-a vrut niciodată să schimbe un cuvânt cu el, că îi este a dracului scârbă de persoana lui. eu i-am spus după aceea că există nişte semne după care recunoşti că o fată a început-o deja să o facă, iar eu am identificat acele indicii şi la Ruxandra lui dragă. nu mai puteam să îl las pe băiat în lumea ideilor pure! aşa-i? Zenobia Ioana (ora 18:03): Şi nu te-a înjurat aşa suav pentru sacrilegiul ăsta? eu numai de mamă te ciordeam toată ziua şi nici măcar salutare nu-ţi mai spuneam vreodată. i-ai explicat şi care sunt semnalmentele alea? Vlăduţ Căluţ (ora 18:04): nu, nu, dar mai mult ca sigur s-a dus să-i întrebe pe alţii ori o fi căutat pe net, dracu mai ştie! Dar i-am stricat ziua, mai ales că din vorbele lui reieşea faptul că, deşi are bănuieli zdravene despre intimitatea icoanei lui, nu-i place să i se aducă chiar aşa umilinţa pe sub nas, nu vrea ca eşecul lui să-i fie băgat cu forţa undeva, are orgoliu mare băiatu, mai ales când e vorba de chestii care, în opinia lui, trebuie ţinute mereu sub preş! Zenobia Ioana (ora 18:06): nici nu vrea să ştie pe ce lume trăieşte, chiar dacă i-ai aduce probe suculente că absolutul lui se tăvăleşte pe covoare sau pe podele de hotel cu ciobanul ăla chipeş şi nemuritor. Să-l lăsăm să sufere, că atât se pare că i-a mai rămas să facă! Zenobia Ioana (ora 18:06): vlad, ia ascultă, eu am chef să dorm ca o putoare după atâta învăţat la civil şi criminologie, aşa că te rog să mă laşi pe ziua de azi. Am să-l uit puţin şi pe tăntălăul ăla de iubi, mai ales că sunt sigură că mâine îşi va cere iertare ca ultimul milog de prin gang! o seară bună, am să-ţi dau eu de veste când am chef să mai vorbim, tu până atunci află şi tu dacă Petrea ăla îşi menţine dracului intenţia de a se căra din mijlocul nostru, că mă înnebuneşte de tot treaba asta! Vlăduţ Căluţ (ora 18:04): bine, ioana, chiar aşa am să fac, trebuie să ne aşteptăm la orice din partea tâmpitului! O seară faină, prinţeso! (Ea dispare din mediul online de îndată, el mai rămâne să cerceteze câteva dudui mai sincere sau experimentate.) c) 3 iunie 2016, când examenele sunt prilejul ideal pentru deschiderea tuturor subiectelor acre Vlăduţ Căluţ (ora 19:23): tu după ce înveţi pentru examenul la civil? Ai tras cumva la xerox cartea aia groasă? Zenobia Ioana (ora 19:34): Ne cunoaştem cumva de ieri? ţi se pare că sunt atât de săracă încât să xeroxez cărţi în loc să merg direct la librărie şi să le cumpăr cu speranţa că voi economisi ca ţăranca nişte amărâţi de 50 de lei? Hai sicstir, nesimţitule! Vlăduţ Căluţ (ora 19:35): scuză-mă, ioana, m-a corupt un pic prostimea asta din jur, societatea asta tinde să mă facă din ce în ce mai idiot, parcă trăim într-o conspiraţie în care se vrea să ne dorim fiecare din noi să ajungem cei mai tâmpiţi oameni de pe planetă. Nici măcar nu te mai poţi lăuda că ai citit o carte, că se trezesc oligofrenii din putoarea lor de somn şi au grijă să te agaţe în faţa tuturor cât mai colorat cu putinţă, de parcă ai fi violat pe cine ştie cine! Zenobia Ioana (ora 19:38): şi tu, Vlad, ce carte ai citit ultima dată? tu mai ai timp de citit? Eu de-abia reuşesc să-mi creez cheful pentru a citi cărţile astea pentru facultate sau pe cele care m-ar ajuta să intru la şcoala de magistraţi. În rest, cred că e abureală şi non-sens prostesc să-ţi pierzi timpul cu romane, poezii sau cărţi de istorie, pur şi simplu, nu prea are cineva de învăţat prea multe scovergi din aiurelile aruncate în paginile unor cărţi de genul acela. Mai bine mi-aş pierde vremea într-un pub cu diavolul ăla ofticat de Valentin Petrea decât să mă apuc eu acum să parcurg ca proasta povestea cine ştie cărei bătălii din primul război mondial. şi consider că orice băiat sau fată cu scăunel la scăfârlie gândeşte la fel, altfel m-aş considera într-o lume în care nu poţi decât să te sinucizi. Vlăduţ Căluţ (ora 19:40): de, eu sunt aşa mai ciudăţel şi mai pun mâna pe câte un roman, normal că nu pe unul prea gros. vreau şi eu să mă mai dau sensibil de sensibil la domnişoarele fără experienţă de viaţă sau care vor să pară mai mult decât reprezintă în fapte, aşa că mă mai prefac şi eu cititorul lui peşte prăjit. Dar stai liniştită, nu citesc prea mult dintr-o carte, doar aşa câteva pagini ca să extrag replici şi citate pentru agăţat, nu vreau să mă prostesc chiar de tot! Zenobia Ioana(ora 19:43): aşa mai zic şi eu, căci unii proşti de pe pământul ăsta pot fi impresionaţi doar cu floricele din cărţi, în timp ce majoritatea dintre ei n-au bani nici chiar să mănânce la restaurant ori chiar nu ştiu să se poarte când iau masa în oraş. nici alea care vor să fie impresionate de cuvinte din romane n-au citit mare lucru, fii tu liniştit, dar vor ele să pară intelectuale şi singurul lucru prin care pot să facă asta este să dorească să audă ceea ce nu sunt în stare să citească. Vlăduţ Căluţ (ora 19:44): Am întâlnit multe golance din astea care tot insistau să vin la ele toată ziua cu poezii şi cu propoziţii din Platon sau Aristotel, dar aflam nu după multă vreme că ele făceau videochat sau chiar băteau drumurile naţionale în căutare de şoferi vânjoşi. chiar uneori îmi venea să mă duc la boul ăla de Valentin Petrea să-i cer nişte poezii cu care să mă laud pe la unele dintre astea, dar până la urmă am intrat pe un site de poezie şi am luat de acolo câteva poezele aşa mai dulceage, mai pentru curve internautice. Zenobia Ioana (ora 19:47): da, mare ipocrizie mai este şi cultura asta, mai ales asta românească. Zenobia Ioana (ora 19:49): am fost odată cu fina mea la un cenaclu prăpădit care se ţine vineri seara, aproape de facultatea noastră, şi adormeam sigur pe acolo dacă mai stăteam măcar jumătate de oră! Pierdere de vreme, frate! Nici măcar nu reuşeam să înţeleg ce citeau ăia de pe hârtiile cu care veniseră la întâlnire, erau aşa nişte joculeţe de cuvinte sau nişte deliruri verbale cu care vroiau şi ei să se dea Dumnezei pentru o noapte sau, şi mai penibil, să arate că au nişte cărţi citite la viaţa lor şi nu pot să se culce până nu dezvăluie asta la toată lumea în felul cel mai prostesc. Vlăduţ Căluţ (ora 19:51): dacă-i scoţi din lumea lor, nu face niciunul o ceapă degerată, stai liniştită, nici ei nu ştiu ce tot bagă în poeziile alea ale lor, nu mi-am bătut capul niciodată cu vorbăria lor scoasă parcă din spitalele pentru nebuni. nu o să se îmbogăţească niciunul cu hârtiile pe care toată ziulica le aruncă în vânt de parcă ar vinde serioşi rahat turcesc. (Nu este nevoie să reproducem toată conversaţia asta profund intelectualizată) d) 6 iunie 2016, foame de tot ce-i pur omenesc Vlăduţ Căluţ (ora 22:32): Hai, ioano, măcar 250 de lei, mă întâlnesc mâine cu ea pe la 7 seara şi nu ştiu dacă îmi ajunge cât mi-a lăsat bunica Zenobia Ioana (ora 22:44): ori vrei cumva să-i comanzi şi nişte icre negre? s-au scumpit cumva vinurile moldoveneşti până în halul în care trebuie să vii şi cu bani în fund ca să poţi să te îmbeţi ca oamenii buni? Vlăduţ Căluţ (ora 22:46): bine, ioano, dar mai am şi eu de luat mâncare, apă, prezervative şi alte chestii pentru acasă până se întoarce bunicuţa de la Bucureşti. bursa mi-am cheltuit-o aproape pe toată când am fost cu Olguţa pe la Cheile Bicazului acum vreo două săptămâni, a fost foarte fain Zenobia Ioana (ora 22:48): Olguţa asta cine mai este? Parcă pe iubiţica ta o chema Ramona şi să nu-mi vii acuma cu minciuna că are două sau mai multe nume! Vlăduţ Căluţ (ora 22:51): astea sunt aspecte de viaţă privată, să ştii, nici mama nu le cunoaşte, am făcut jurământe serioase pe marginea chestiilor ăstora, unele din nebune m-au pus chiar să jur în Sfânta biserică! Zenobia Ioana (ora 22:53): atunci du-te la muncă şi finanţează-ţi secretele în condiţii de maximă demnitate, nu mai deranja naivii şi proastele care nu au acces zero la tainele tale imperiale! Nu o să te lepezi de cerşit nici la 70 de ani, eşti varză sută-n sută! Măcar dacă ai avea ceva de oferit în schimb.... e) 8 iunie, când furtunile se potolesc temporar Vlăduţ Căluţ (ora 11:34): Dar-ar din partea Domnului toată sănătatea şi belşugul pentru tine, familia şi amicii tăi, Ioano, mi-ai salvat viaţa! dacă aş fi în faţa ta acum, ţi-aş pupa şi degeţelele, prinţeso Vlăduţ Căluţ (ora 11:41): mi-ai demonstrat faptul că doar recunoştinţa este sentimentul ce ţi se cuvine cel mai intens, iar ăia care îţi fac zile fierte merită ucişi cu pietre, nu se cuvine să-i lăsăm aşa să-şi bată joc cum vor ei de valorile ce doar ne fac fericiţi zi de zi. Zenobia Ioana (ora 20:53): bă, mai termină cu replici din astea de cerşetor proptit în uşa capelei sfântu gheorghe, că altfel te înjur şi te blochez de nu mă mai vezi în viaţa ta online. Mare chestie 200 de lei, banii ăştia nu-mi ajunge nici pentru cafeaua de dimineaţă. ce tot vrei să insinuiezi? Vlăduţ Căluţ (ora 20:55): lasă, lasă modestia, doar datorită ţie ziua de ieri s-a încheiat aşa de magic, iubita mea s-a convins că nu sunt un papă-lapte şi am resurse suficiente care să o transforme permanent în cea mai iubită prinţesă de pe pământ. Până când trebuie să-ţi dau banii ăia? aşteaptă şi tu până când iau bursa pe luna viitoare, te rog eu! Zenobia Ioana (ora 20:57): bine, bine, lasă că ne socotim noi, nu mă omori dacă uiţi să-mi înapoiezi amărăştenii ăia de bani, dar să te ferească sfântu să te duci să ciripeşti ceva la tot felu de nemâncaţi despre ce vorbim noi pe acia că data viitoare o să te împrumut băgându-ţi banii direct pe gât, aşa că ai grijă cu gura aia cât piramida lu mama naibii! Zenobia Ioana (ora 21:12): şi să nu-mi spui că nu ştii despre ce este vorba, că chiar o să te gratific cu un picior în gură! (iarăşi intervine teama de monotonie) f) 29 septembrie, când şi primăverile veşnice ar fi trebuit să se sfârşească Zenobia Ioana (ora 21:14): ţi-a spus cineva până acum că eşti un derbedeu, un laş şi un păcălici de tot rahatu? Zenobia Ioana (ora 21:14): Iată că îndrăznesc să-ţi spun eu! om de nimic, cerşetor bun doar de înhămat la jug şi de abandonat la mijlocul câmpului Zenobia Ioana (ora 21:15): ori te-ai înţeles cu ăla încă din vară? Altfel nu-mi explic! Are el dreptate câteodată când te acuză că ai gura aia ca sacu de cartofi şi o minte care parcă a fost traumatizată de violuri. Zenobia Ioana (ora 21:16): ar trebui să te lovesc cu un proces, să te oblig aşa în batjocură să-mi înapoiezi măcar facturile la întreţinere şi curent care ţi le-am plătit. măcar să te fac aşa de râs! Crezi că ar fi amuzant pentru tine? Zenobia Ioana (ora 21:16): Mai umblă după fuste şi piepturi, mai umblă să prinzi prăzi pe la toate chiolhanurile şi intersecţiile, până nu te-o duce una la tasu ori la iubită-su şi o să primeşti un veritabil masaj senzual, dulce, cu un puternic caracter afrodisiac. Dacă se mai adaugă şi o plângere la Poliţie pentru tentativă de viol (n-apuci tu să o stăpâneşti cu adevărat!) sau hărţuire sexuală, plăcerea ta va deveni cu adevărat supremă! Zenobia Ioana (ora 21:17): Te-ai gândit vreodată să laşi facultatea şi să te faci cioban, aşa cum este rivalul pofticiosului de Valentin Petrea? g) În aceiaşi zi, aşa cum se cuvine Vlăduţ Căluţ (ora 22:05): eşti foarte nedreaptă cu mine, se vede că cineva tot bagă otravă în cinstea şi nevinovăţia mea, dar nu trebuie să crezi nimic, tu te uită la respectul meu. Ăla contează! Vlăduţ Căluţ (ora 22:05): n-a ştiut nimeni nimic, ioano, chiar nimeni. ce-a clocit dracul ăla de Petrea în capul lui doar el a ştiut. Sau poate nici el! Vlăduţ Căluţ (ora 22:07): şi flavius cosmin, cel mai bun prieten şi singurul în care Petrea are încredere, este mirat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, nici el nu ştie exact motivul care l-a determinat pe boul ăla să rămână printre noi Vlăduţ Căluţ (ora 22:08): sau poate se preface şi ăla, dar pare destul de sincer, nu putem să acuzăm omul fără probe Vlăduţ Căluţ (ora 22:09): oricum, chiar dacă o am ca iubită pe altă fată, tu eşti viaţa mea, puterea, nădejdea, confortul, speranţa zilelor mele, comoara spiritului meu, nu mă lăsa aşa ca pe un sac în mijlocul drumului. Vlăduţ Căluţ (ora 22:09): ştiu că sunt multe rezerve de bunătate supraumană în tine, nici eu nu le merit? Ţi-am slujit ca cel mai josnic sclav! Vlăduţ Căluţ (ora 22:12): nu mă lepăda de la tine, la altcineva nu am unde să mă car, prietena mea nu mă poate ajuta cu nimic decât în pat. Ce o să se aleagă de mine? |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate