Spui că ai observat o schimbare. Ei bine, da. Și eu. Știi ce este diferit? Faptul că am încetat a mai avea așteptări. Dacă până acum doar spuneam și îmi doream asta, nu la fel se întâmpla și în realitate. Îmi doream mai mult, mai repede, într-un mod egoist poate, nesăbuit pot spune, neglijând oarecum conjunctura cotidiană privită din oricare unghi. Acum, dacă ne putem întoarce la cuvinte, pot folosi cuvântul vindecare. Însă vindecare de ceea ce nu poate fi posibil în aceste momente. Însă... a nu se uita esențialul! Așteptările s-au dus, visurile au încetat a se mai succede prin tablouri efemere asezonate cu întrebări și scepticism, a rămas parcă mai pur, mai înfloritor, sentimentul. Acest cald sentiment de iubire. Iubire sinceră. Chiar dacă era atât de profund, stările de "ciufuțenie", nășteau întrebări, zvârcoliri, căutări de răspunsuri inutile. Acum pot spune fără nicio reținere și fără niciun tremur în glas că este atât de mare încât mă ridică mult deasupra a ceea ce este lumesc. Te iubesc! Și atât! Atât, în sensul că nu îmi pasă ce faci, plimbat, întâlnit, vorbit. Însă îmi pasă enorm de mult să te știu bine, înotând în sănătate, îmbrățișată de fericire.
Pot spune că am învățat să te simt (chiar fără să îți văd ochii :) ), să știu cum ești, să știu ce îți dorești. Mai știu că discuțiile cu mine te bucură, îți fac bine. Pe mine mă mănâncă degetele să îți scriu, ochii tăi așteaptă cu nesaț sa citească. Chiar și așa am să încerc zilele acestea să nu îți mai scriu. Împacă-te cu tine, cu optimismul tău. Îmbracă-te iar cu haina bunei dispoziții pe care o aveai și pe care trebuie să o porți tot timpul. Fă-ți ordine în gânduri, în idei, așa cum ți-ai propus. Revino-ți din punct de vedere al sănătății, integral. Și dacă vrei un singur cuvânt de la mine, caută-l. Eu sunt aici, acolo, pretutindeni în jurul tău.
Vreme bună, odihnă și... mult zâmbet!
Te îmbrățișez cu drag!

Am revenit și la programul meu obișnuit, exerciții, plimbare în parc, punctualitate :))