agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 295 .



Omul care a inventat foamea
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sorinucu ]

2023-12-13  |     | 



Omul care a inventat foamea a trăit pe vremea când mațele încă nu învățaseră să ghiorăie. Asta era demult tare într-o țară cu nume de șnitel fără ou, pentru că nici găinile nu se inventaseră măcar, atât de demult era. Cronicarii timpului, bucătari sub acoperire care se plictiseau din lipsă de mușterii, au lăsat scris posterității, pe fețe de masă făcute din aluat dospit, că omul care a inventat foamea mânca toată ziua din pasiune. Avea vocație de mic, mânca bătaie zilnic de la mamă, tată, frați mai mari și chiar de la surori. În clasele primare mânca literele la orele de abecedar și cuvintele la cele de compunere. Ori de câte ori era certat, își înghițea limba cu poftă. Mai târziu a devenit mincinos. Și-a dat seama de asta în cofetăria unui turc unde intra prin efracție noaptea și mânca rahat cu gura plină. Mare mincinos, iacă-tă. Prin clasa a șasea a început să-l mănânce pielea și în loc să se scarpine, a mâncat-o și el pe ea. I-a plăcut. Ar fi mâncat tot timpul dar a observat că timpul nu se poate mânca. Atunci, a trecut la lucruri mai ușor de mâncat: leafa vecinului înstărit, zilele curioșilor care veneau să-l vadă, nervii învățătoarei și alte delicatese, dar foamea nu-i trecea deloc. Când a crescut, toate fetele din sat veneau la el să fie mâncate, majoritatea natur, că nu existau sosuri ori ulei. Le plăcea, așa că se mâncau și între ele, punând bazele instituției bârfei. Multe dintre ele s-au dus în excursie în insula Lesbos și acolo au rămas. Fuseseră contagiate cu foame. Încetul cu încetul, lumea a prins gustul datului din gură și înghițitului. Mațele tuturor au început să facă zgomot. Nu se știe cum, s-a dus vestea digestiei și s-au pus bazele traficului de suc gastric. Au apărut restaurante, meniuri, bucătari, făcălețe, șorțuri și chiar scobitori. Pacea mondială s-a dus pe apa sâmbetei. Tot cam atunci s-a inventat și setea, ca să fie necazul lumii total....

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!