|


Povesteau ei copiii, între ei, cam ce auzeau pe acasă. De data asta îl ascultau cu atenție pe Mircea și nu le veneau să-și creadă urechilor. Că de ziua Majestății sale regelui au trecut pe la palat foarte mulți oameni să-l felicite. A fost Gheorghiu Dej și Petru Groza, n-a lipsit nici Zăroni. Mai târziu, când aproape s-a înnoptat, a sosit și Ana Pauker cu un buchet mare de flori. A înaintat spre rege să i-l înmâneze, dar mama lui, regina Elena, că era și ea de față, l-a împins pe Mihai la adăpost după o coloană, din sala tronului. Și bine a făcut, deoarece în buchetul de flori era ascuns un revolver încărcat. N-a mai spus Mircea, poate n-o fi știut, dacă a fost pedepsită, și cum. Dar copiii, care mai de care, se întreceau să propună cele mai aspre pedepse pentru cea care a vrut să-l asasineze pe rege.
Nu s-a mai auzit ca tovarășa Ana, sau altcineva, să fi încercat să-i facă rău regelui. Totuși, peste mai bine de-o lună când aceiași copii s-au întors acasă de la săniuș, unii, care aveau radio în casă, au aflat că regele a fost detronat.

Au început să apară monede metalice și bancnote noi cu însemnele Republicii Populare Române. Același Mircea a strâns o ceată de copii în juru-i.
- Haideți să vă arăt ceva, dar să nu mai spuneți nimănui că se poate lăsa cu pușcărie.
A scos o monedă de 1 leu și a întors-o cu stema republicii în sus.
- Vedeți, aici pe stema republicii, sunt trecute bogățiile țării noastre: grâul reprezentat prin mănunchiul de spice, pădurile de la poalele munților ce se văd în depărtare, precum și petrolul reprezentat de sonda ce se vede mai în față. Toți copiii se înghesuiau unii în alții să vadă mai bine. Care aveau prin buzunare vreo monedă, ca lui Mircea, o scoteau și se uitau la ea.
- Da, așa-i, exclama câte unul.
- Acum, fiți atenți, vedeți soarele care răsare de după munți și-și aruncă razele peste tot?
- Daaa...
-De unde răsare soarele?
- De după munți. Răspunseră cei mai mulți.
- Vedeți că sunteți proști? Dar la câmpie, ori la mare, de unde răsare?
- ? ?
- De la răsărit, măi! Că doar așa ați învățat la geografie.
- Ei, zice Mircea, unde credeți că se duc bogățiile reprezentate pe stemă?
- ? ?
- Sunt duse spre răsărit, în URSS, ia, uitați-vă aici. Și le arăta steaua cu cinci colțuri din partea de sus a stemei. Că doar știți că pe steagul roșu al URSS-ului e o seceră și un ciocan care au deasupra o astfel de stea.
- Și mai este ceva pe stemă, ia uitați-vă bine!
- Ce? că nu vedem!
- Aici scrie și cine dă aceste bogății URSS-ului.
- Cine?
Acoperi Mircea, cu două degete, cuvântul Romana din inscripția Republica Populara Romana și lăsă să se vadă doar literele ANA.
- Este vorba de Ana Pauker, zise el.
- Ei, și vreți să mai știți cu ce rămân românii după ce se duc în țara de la răsărit toate bogățiile lor? Uitați-vă aici. Acoperi, iarăși, cu două degete, de data asta cuvântul populară și lăsă să se vadă doar literele din mijloc ale cuvântului. După un timp doar câțiva au râs, ceilalți aveau întipărită pe față o totală nedumerire.
Peste vreo câteva zile, părinții lui Mircea au fost chemați la școală. Ce le-o fi spus directorul n-a aflat nimeni, chiar nici vecinii care au auzit țipetele deznădăjduite ale copilului: nu mai da, tăticule, n-o să mai zic niciodată, nimănui, ceea ce ne spui tu!