agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5120 .



Prima zi de școală
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2007-09-04  |     | 



- Bunico, îți mai aduci aminte prima zi de școală?
Are optzeci de ani; nu mă aștept să-și amintească. Dar tare mult aș vrea.
- Eeei, mamă, cum aș putea s-o uit!?
- A fost așa frumos?
- Stai să vezi frumusețe! Mă gătise și pe mine mămica, cu ce-a dat Dumnezeu – că nu prea aveam de niciunele, îmi făcuse trăistuță (acuma-s fel și fel de ghiozdane; p-atunci, care-avea o traistă de urzicuță – așa-i zicea la materialu-ăla – era ajuns). Eram mândră foc, ce mai! Mergeam țeapănă, cu mâinile departe de corp, să nu mă șifonez.
În curtea școlii, printre copii, era și-o vlăjgancă – una dintr-a patra. Io nu mai văzusem namilă ca ea pân-atunci, am zis că-i vreo învățătoare. Îmi zice aia: „Joițo (nu-ș’ de unde mă cunoștea), ce haine frumoase ai! Să le stăpânești sănătoasă!”. Io m-am bâlbâit toată – nițel de mirare, oleacă de emoție – și, cum mă-nvățase mămica de-acasă („să spui săru’mâna la toată lumea!”), unde-am văzut-o mare-așa, numa’ ce mă trezesc zicându-i ăleia „săru’mâna”. Au râs toți copiii...parcă și-acu mușcă râsu-ăla din mine.
Am lăsat, rușinată, capu-n jos și-am rupt-o la fugă, înapoi spre casă. M-am oprit drept la mămica-n brațe și i-am zis că nu-mi mai treb’e școală. Chit că atâta mă bucurasem că m-a trimis.
- Cum te-a convins să te întorci?
- Ha! Era ceva de care mi-era mai frică decât de vlăjgancă: vaca. Aș fi făcut orice ca să scap de dusu’ ăleia la câmp. Ce i-am mai slugărit p-alde frate-miu! Eram în stare să-i spăl și pă picioare, numa’ să se ducă ei. Așa că mămica m-a amenințat că mă trimite cu vaca dacă nu
mă-ntorc la școală. M-am dus, ce era să fac? Nu mă-ntreba cu ce inimă. Ãia,-ntre timp, uitaseră, da’ io tot muream de necaz și-mi ziceam c-o să râză de mine. Numa’ vlăjganca a râs. Și-atunci am făcut-o și mai de oaie – i-am zis: „Ce-ai, bre, cu mine?”. Nu știu de ce nu puteam să crez că și aia-i tot copil, ca și noi.
Și pun’te iar ăia pă râs! Da’ n-am mai fugit. Dintr-o dată, mi-a venit și mie să râz cu ei.
Da’ n-am uitat, nici acu’ n-am uitat...
- Mai deștept tac-tu mare. Ãla nici nu s-a dus în prima zi la școală. A plecat de-acasă zicând că se duce, a repezit traista-n niște tufe de liliac și dus a fost. La gârlă. Că la școală i-a fost rușine să meargă desculț. Că erau opt frați și n-aveau decât patru perechi de pantofi. Care să scula primu’, ăla să-ncălța. Adică ce zic io pantofi? Gumari. Dacă nu cumva chiar opinci. Și-uite-așa, azi la gârlă, mâine la gârlă...pân’ l-a prins tac-su și i-a tras o chelfăneală de zile mari.
Ei, mamă, ce vremuri!
Da’, așa amărâți cum eram, făceam și carte – bruma-aia care-a fost, râneam și-n grajd, culegeam și porumbu’. Și să vezi parascovenie – mai aveam timp să ne și jucăm.Voi ce-nvățați acuma la școală?
- De toate.
- Îhmmm. D-aia sunteți așa deștepți și lumea merge din rău în mai rău.
Râde, cu ochii la pantofii înșirați în hol:
- Da’ bine, barem, că ne-am încălțat. Va să zică... s’tem mai încălțați ca-nainte...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!