Nu știu de ce deschid ochii în fiecare dimineață asupra amintirilor din patrie și a celor dragi de acolo. Clipe din banda amintirilor mi se derulează în minte ocupând timpul dintre trezire și scularea din pat. Îmi apare în visele de la trezire mica mea cameră din casa noastră cea simplă și aproape că aud aievea glasurile vânzătorilor ambulanți, strigătele copiilor, vacarmul străzii și claxoane supărătoare ale mașinilor. Lucruri care îmi lipsesc aici, lucruri pe care le-am schimbat pe țârâitul ceasului deșteptător, pe liniștea naturii, pe foșnetul frunzelor copacilor, pe ciripitul păsărelelor.
Mă întreb, ca în fiecare dimineață, cui aparțin: rădăcinilor mele sau realității trăite. Întrebarea dispare odată cu începutul zilei ca să-mi revină apoi în zilele următoare.
Bucuriile vieții m-au făcut să dau uitării ani de zile această întrebare, însă astăzi ea a revenit în forță și se impune dimineață de dimineață, făcându-mă să caut fără putința de a găsi răspunsuri simple.
Ah……Of…. Of! Cât de grea este această viață și cât de greu este să iei decizii. Oare sunt capabil să iau decizii? Și dacă aș face-o, ar fi cu putință punerea lor în practică?
În patria mea, deschideam ochii visând la plecarea în străinătate, la a avea o mașină, o soție zveltă, îmbrăcată în jeans-i. Eram convins că sunt o persoană ce nu dă greș niciodată, ce este potrivită pentru orice timp și loc, că știu totul, și că toți din jurul meu sunt mai puțin capabili și mai puțin inteligenți și de aceea complotează împotriva mea!
Chiar la puțin timp după venirea mea aici aveam în minte că noi suntem un grup de bărbați orientali care nu greșim și ale căror decizii sunt juste întotdeauna. Dacă nu puteam să le punem în practică, atunci de vină erau ceilalți despre care aveam întotdeauna ceva de comentat. Au eșuat fie ca indivizi, fie ca grup sau ca sistem, chiar și statele colonialiste au complotat pentru a nu reuși.
Mi-am dat seama aici că sunt un om obișnuit, cu puține cunoștințe, cu experiență limitată, cu o gândire simplă, foarte suspicios. Nu am încredere în ceilalți și le minimalizez posibilitățile care nu mă satisfac.
După ce am descoperit boala am pornit să o vindec în întregime. Aici m-am reinventat după ce am învățat să abordez orice subiect în mod direct fără ocolișuri, fără lingușiri, fără încercări de parvenire. Aici m-am preschimbat într-un alt om, lăsând deoparte multe din obiceiurile moștenite și aruncând la coșul de gunoi amintirile.
Mi-am schimbat pielea, așa cum îmi spune prietenul meu Radwan, însă în ciuda acestui lucru încă mi-e dor de rădăcinile mele. În ciuda faptul că acum sunt cetățean al acestei țări în care mă bucur de toată libertatea, sunt mereu în defensivă față de apartenența mea, cu precădere în fața copiilor mei care refuză să accepte obiceiuri ce le sunt străine, după ce au învățat libertatea de a alege și după ce au fost inoculați cu fel de fel de obiceiuri. A devenit foarte greu să îi educi și să îi duci pe un teren sigur.
Doctorul Sadiq nu suferă din cauza acestei probleme, deoarece copiii săi sunt izolați de această societate. Nu cunosc din acest oraș decât câteva clădiri: casa, școala arabă, casele prietenilor arabi, locurile de cumpărături de la sfârșit de săptămână. De aceea, imamii, atunci când le-am cerut sfatul, m-au acuzat că mi-am stricat copiii și că o să plătesc prețul atât pe lumea aceasta, cât și pe cealaltă.
Fiica mea, Sara, este sunată de către un coleg de școală, iar eu sunt cel care răspunde la telefon și care o strigă să vorbească cu tânărul ei prieten. În ciuda faptului că m-am lepădat de multe obiceiuri și tradiții, în ciuda schimbării pielii, firea mea orientală mă hărțuiește cu cruzime, iar mintea mea refuză să accepte multe din realitățile ce se petrec chiar în fața mea și probabil acesta este motivul pentru care în fiecare dimineață reevaluez totul, căutând esența obârșiei mele.
Am auzit discuția dintre Sara și prietenul ei. Cuvintele îmi macină nervii, iar închipuirea mea sare precum un cal nărăvaș. Mă trezesc obligat să fac o mică anchetă cu fiica mea, prefăcându-mă nepăsător, sfătuind-o să-și continue studiile, să-și dea interesul să obțină diplomele de studiu, sperând ca gândurile mele cele negre să nu se adeverească.
Reîntoarcerea la rădăcini este singura soluție de a o proteja pe fiica mea. Dar va accepta Sara ceva străin? Va primi noua realitate? Sau o s-o pierd pentru totdeauna?
Întrebări multe ce au nevoie de răspunsuri. Care să fie soluția? Cine greșește? Ce să facă? Amintirile mele matinale bat la ușă impunând o realitate de viață și o luptă înverșunată.
Am venit aici să-mi îndeplinesc un vis. Visurile mi s-au împlinit: am mașină, am avut lângă mine cele mai frumoase fete și m-am însurat cu cea mai deșteaptă dintre ele, iar astăzi iată-mă căutând o evadare a fiicei mele din ținutul visurilor mele.
Mă întreb dacă am scăpat de trăsăturile mele orientale așa cum am pretins. Sau continuu să cred că sunt o persoană ce nu dă greș niciodată, ce este potrivită pentru orice timp și loc, că știu totul, și că toți din jurul meu sunt mai puțin capabili și mai puțin inteligenți și de aceea complotează împotriva mea!