Nu știam cum să săpăm mai departe, pentru că groapa era deja foarte adâncă. Unii dintre voluntarii care au lucrat cu noi de la bun început au reușit între timp să moară. I-am ars, precum ne-au rugat, în pădurea ce împrejmuia țintirimul. În locul lor au venit alții.
Dacă cineva sărea acum în groapă, putea să-și scrântească picioarele sau să nu mai iasă.
Soluția a găsit-o Kelly Basca; el care a adus de acasă o frânghie lungă și i-a poruncit lui Copac să coboare și să umple cu țărână câțiva saci, apoi să-i lege de frânghie și noi să-i scoatem și să-i descărcăm. Seara îl scoteam la fel și pe Copac.
L-am întrebat pe Kelly de ce îl trimite în groapă numai pe fiul său. „Nu peste mult vom dezgropa mașina de tocat carne vie, a zis el, și ea îl va face pe cel de jos una cu pământul”. „De ce să moară Copac, doar e copilul tău?”. „Pentru că noi suntem bătrâni și vrem să trăim puținul care ne-a rămas, dar Copac e mic și nu înțelege încă nici o iotă din viața aceasta. Copiii cred că existența e un dar și că îi așteaptă un viitor minunat. Copac este ca un gândac, care umblă prin fața noastră fără să aibă habar că unul dintre noi îl va distruge”.
După Catinca, eu sunt paranoic, și tatăl meu a fost paranoic, pentru că nu s-a vândut ca un laș regimului, ci a luptat până la moarte contra cretinilor, și mama mea este paranoică, pentru că nu acceptă tot rahatul vieții și e atentă la ceea ce face, la ceea ce gândește. Deci, eu fac parte dintr-o familie de paranoici. Pentru că nu le zâmbesc ca un bleg tuturor și sunt convins că oricare prieten mâine sau poimâine ar putea să mă trădeze, să-mi fută soția, să-mi răpească copiii, să mă ucidă.
Copac mi-a spus că viața este ca o groapă – sapi, sapi, sapi și apoi te odihnești.

Eu sunt foarte urât. Și de aceea nu-mi amintesc când m-am uitat ultima dată în oglindă. Eu nici nu mă bărbieresc. Îmi mai spune cineva că-mi cresc pe cap tot mai multe și mai multe fire de păr de culoarea oaselor. De ce m-aș mira? E firesc ca, o dată cu anii, trupul să mi se adapteze nuanței finale.
Dar eu iubesc numai femei foarte frumoase. Alți urâți se adaptează cu starea lor și se conformează ideii că ar putea trăi și cu muieri slute. Dar eu turbez când le văd.
Era în troleu o ploșniță cu picioare lungi și cu botul de reptilă, care mă privea de sus, cu superioritate. Mi-am zis s-o fut, pentru că merită. Merită toate futute. M-am apropiat de ea și am început să-i spun tot felul de prostii. Știam că în intimitatea ei, această ființă știe că este îngrozitoare și de aceea își unge botul cu diferite fleacuri și se îmbracă în haine scumpe. Eu nu m-aș culca lângă o asemenea (...) nici sub țeava pistolului. Am luat-o cu zăhărelul și i-am propus să ieșim să ne plimbăm puțin. M-a urmat cățeaua. I-am spus că sunt foarte trist pentru că-s urât și nu se uită nimeni la mine, dar ea m-a privit din nou ca vaca, de-mi venea s-o scuip între dinți. „Mie mi-e milă de tine, mi-a zis, trebuie să-ți găsești și tu o fată mai urâțică și o să trăiți foarte bine”. Am tăcut. „Fii serios, eu nu-s pentru tine”, a adăugat. „Futu-ți curul cui te are, mi-am zis eu în gând, dacă ai vedea ce femei frumoase am avut eu, ți s-ar astupa vaginul și ți-ar crește ouă în loc”. Am invitat-o într-un restaurant și i-am cumpărat o cafea „Moka”. „Ce gustoasă cafea, mi-a zis ploșnița, prima dată în viață beau așa fel de cafea”. Apoi am mai purtat-o prin oraș, ca s-o distrez și să-mi pice bine. Când să ne întoarcem acasă, am îmbrățișat-o și mi-am apropiat buzele de urechea ei. Ea a crezut că vreau s-o pup și mi-a întins cactusul. Am rezistat câteva clipe și i-am șoptit cu o voce romantică, de aia eminesciană: „Tu ești foarte-foarte-foarte-foarte urâtă, fa. Du-te dracului, că nu mai pot să te suport”.
Decât să fuți o reptilă, mai bine fă laba, fiindcă astfel vei evita cel puțin gustul puturos al regretului de după partida de sex și te vei simți liber.
Sunt foarte puține femeile frumoase. În pofida acestui fapt, în patul meu nu s-a culcat nici una urâtă. Cu o singură excepție. Eram student și beat, într-un cămin, și era revelionul. Beam împreună cu o pereche care încercau cu tot dinadinsul să se iubească, dar nu reușeau, și cu o tipă de la altă facultate, crăcănată și cu pufușor pe mustăcioară. Pentru că erau numai două paturi și ceilalți încercau deznădăjduiți să se iubească măcar în noaptea de revelion, m-am pomenit îmbrățișat de respectiva. Și-a lipit mustața de obrazul meu și mă întristasem de tot. Se voia sărutată mârlanca și de aceea m-am întors pe partea cealaltă. Era bine lângă ea numai pentru că, fiind foarte frig în odaie, ea era foarte caldă. Tăceam, iar ceilalți doi încă se chinuiau cu iubirea și nu le ieșea nimic.
Am reușit să adorm foarte repede, iar când m-am trezit dimineața și am văzut-o la mintea trează, m-am gândit să sar peste geam. Am ridicat plapuma, însă un miros ucigător de bășină îmi tulburase rațiunea și am ieșit speriat pe culoar, numai în slipi, am deschis fereastra acoperită cu zăpadă, m-am urcat pe pervaz, am ridicat mâinile în sus și am zis: „Decât să te culci lângă o femeie urâtă, mai bine să te culci în sicriu de unul singur... Bășina unei frumoase te excită, dar a unei femei urâte te omoară... Mirosul de sudoare al unei femei frumoase te înnebunește, iar al unei urâte te bagă cu fața în budă... Sunt cel mai murdar om de pe pământ... ”. O muiere grasă și ninsă mă privea îngrijorată de afară. Mi-am scos chiloții și i-am aruncat în capul ei. Fulgii mășcați și ascuțiți îmi curățau toți porii de duhoarea nopții. Spulberat de ninsoare, începusem să tremur tot de frig, când am simțit o mână fierbinte pe piciorul meu. O voce răgușită mă izbi afară cu un „Te iubesc” ce aducea a gură stătută.
Dar a venit timpul când nu mai aveam o frânghie atât de lungă, iar Copac se temea să mai coboare în pământ.