agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2150 .



Luna
proză [ ]
pentru cei ce vor să atingă ceea ce e de neatins ...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Redonna ]

2004-01-06  |     | 



Acolo unde marea se luptă cu cerul, acolo unde păsările au doar aripi să zboare, acolo unde îngerii nu pot cădea în păcat … acolo e tăramul veșnicilor vii și-al sufletelor albe … Amestec de lumină și umbre calzi, dans etern de zâmbete și lacrimi vii, meleag feeric al scânteielor de vis …

Acolo … acolo, pe o stâncă ascunsă-n nori și stele, un chip neprihănit își ascunde ochii … o gingașă copilă ce fuge după lună … Chip înlăcrimat privește-n soare zi de zi … sau nu privește; se ascunde după fire de viață și căi de lumină, iar soarele plânge cu lacrimi de mândrie; se simte mort, întunecat și rece, fugind după un chip angelic ce-l urăște …

Dar noaptea se înalță printre valuri și-nghite soarele, îl strânge într-un sipet până moare somnul … Noaptea e neagră, noaptea e rece, noaptea e "multă" și sinistră … Dar noaptea înseamnă lună, iar luna e tărâm al fericirii, meleag al frumuseții veșnice și taină a zâmbetului ce învie …

Pe stânca rece, ea privește-n mare și lacrimi, în zbor, devin păsări albe și cântec de dor … Privește-n mare și-și zărește ochii printre valuri, purtați pe umeri de sirenă … Și mii de pești descriu un zâmbet în al lor joc cu stropii …
Privește-n mare. Ea. În mare …

În mare, ea simte o moarte placută … În mare, lângă ea, plutește luna … Căci doar în mare o poate avea aproape … Pe valuri, sunt mereu împreună … ea și luna … ar vrea să o îmbrățișeze, dar îi este frică să n-o sperie … ar vrea să o atingă, dar îi este frică să n-o zgârie …

Și noaptea trece. Așa. Dintr-o dată. Ea se trezește brusc și caută luna pe mare, lângă ea … Se sperie, plânge și cade în mare; de ce noaptea fuge de ea? De ce fuge ea de soare?

În fiecare dimineață, un trup inundă marea, iar stânca rămâne pustie … În fiecare dimineață, își spală sufletul în mare și-apoi se întoarce pe stâncă …

Iar noaptea, din picături de lacrimi, durere și zâmbete nocturne, se colorează-n mare o pânză aurită … Plutește pe valuri, sfidează finitul …

Ea nu va muri niciodată. Niciodată. Căci moartea ei înghite marea, cerul și uscatul …

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!