Mea culpa!

Ceea ce urmează trebuia inițial să fie lung, îngrijit și, din punct de vedere estetic ca un ou Fabergé îmbogățit cu cristale Swarovski și însemnele Louis Vuitton, toate laolaltă, nici nu vă dați seama ce piesă ar fi ieșit. Numai că neprevăzutul și-a spus cuvântul. A trecut vântul și mi-a luat foile, risipindu-mi, pe de altă parte, fișele de lectură. Iar acum sunt în criză de timp, realmente nu mai am cum să vă ofer, la timp, doamnelor și domnișoarelor, pentru mâine, cadoul binemeritat. Așa că nu am la dispoziție decât soluția de a alătura aleatoriu fișele mele de lectură.

La mulți ani, doamnelor, domnișoarelor și până la urmă, ca un silogism, la mulți ani și nouă, domnilor. Trăiesc cu convingerea că dacă doamnelor le va fi bine noi nu avem de ce să ne facem griji.

„Adevărul? Ce-i păsa lui de adevăr. Scopul lui era să dea naștere unui alt adevăr. Cum? Prin puterea cuvintelor. Căci cuvintele pot spune un lucru și contrariul acelui lucru. Pot uni sau separa. Pot exprima sau ascunde. Pot crea sau distruge. Pot înșela. Trăda. Omorî. Cuvintele pot orice.”

„Cum să vorbești urât? Erika, ești domnișoară”

„Faptul că oamenii au fost alături de mine și m-au susținut atât de frumos mi-a dat putere. Am citit toate mesajele lor, am simțit căldura sufletească. Vreau să le mulțumesc și să îi asigur că sunt nevinovată, că nu am luat absolut nimic, nu am făcut nimic necinstit în tenis. Sper să vină ziua în care mă voi întoarce pe teren și voi juca tenisul pe care l-am jucat toată viața mea, cu mare drag și cu mare pasiune. Și să ne bucurăm împreună de alte rezultate, dacă voi mai fi capabilă!”

„Acum, de fiecare dată când e de gardă noaptea mi-e frică să dorm. Căci el insistă. Mă înfășor în cearceaf. Ca o mumie. Dar cum să-mi astup urechile? Cum să nu-i aud obscenitățile, pronunțate cu respirația gâfâită? Are o imaginație nemărginită. Un vocabular precis. Îmi este frică de el. Îmi dă grețuri. Într-o noapte, un zgomot ușor mă trezește. Zahăr. Mi-a aruncat zahăr. Un sfert de bucățică de zahăr. Un sfert pentru o ședință de striptease? Cam jignitor...„

„Femeii îi e frică să nu-l apuce p-ăsta psihoze, să nu-l apuce omoru', să-l apuce violu', s-apuce să o bată, s-apuce să o-mbete, s-apuce să o fure, s-o răpească, să se certe”

„Nu-mi venea să cred că m-au suspendat timp de patru ani. Nu au găsit nimic rău în sângele meu. Este o nebunie că au luat această decizie cu tot ceea ce a prezentat (echipa ei juridică). M-au judecat pe baza unor scenarii. Nu există nicio dovadă. Este pur şi simplu o nebunie."

„Nu-i normal, în morții mei, și o știți cu toții, dați mereu vina pe victime ca idioții”

„În perioada aceasta am trecut de la franceză la română. Cred că limba română nu generează poezie minoră. Dulcegării, sentimentalism, apă de trandafiri, vorbărie goală. Am încercat în van să înșir câteva versuri pentru un cântec de genul romanță de dragoste și am înțeles de ce întreaga noastră muzică ușoară este banală. Geniul limbii române cere epopee, balade eroice, profunzime, strigăte de dragoste, sânge și ură. E o limbă care a știut să spună ca niciuna alta suferințele, luptele, nedreptatea. Și sărăcia, și dragostea. Dintotdeauna, bărbații și femeile acestei țări au „cântat” numeroasele lor dureri și puținele lor bucurii. De-a lungul secolelor ei au creat un limbaj poetic și muzical de o mare noblețe.”

„Ia-te-n gură cu mine ca să vezi cât sunt de doamnă„

„De-a lungul acestui proces lung și dificil, mi-am menținut convingerea că adevărul va ieși în cele din urmă la iveală și că se va ajunge la o decizie corectă, deoarece sunt și am fost întotdeauna o sportivă curată. Credința mea în acest proces a fost pusă la încercare de acuzațiile scandaloase care mi-au fost aduse și de resursele aparent nelimitate care au fost aliniate împotriva mea. Dar, în cele din urmă, adevărul a prevalat, chiar dacă a durat mult mai mult decât mi-aș fi dorit. Abia aștept să mă întorc în circuit”

„Într-o zi o milițiancă mi-a adus un ac de cusut și câteva fire de ață albă. Mi-a adus la cunoștință că regulamentul îmi dă dreptul la două ore de cusut pe săptămână.

„Fată, hai că-ți dau locație live, în caz de-orice”

„După ce mi-am cârpit, pe cât am putut mai bine, coatele găurite ale jachetei mele de lână, mai îmi rămăsese și puțin timp, și puțină ață. Pentru că ața era albă, mi-a venit ideea să cos pe fularulmeu verde triunghiurile unui joc de table. Cu pâine și cu săpun umezit, am frământat 15 discuri mici. Alte cincisprezece le-am obținut înnegrind amestecul cu funingine luată din sobă. În sfârșit, două zaruri mici de tot. Copil, jucasem de multe ori table cu tatăl meu. Deci, pe el l-am ales ca prim partener. Aruncam zarurile, când pentru el, când pentru mine. Am jucat și cu surorile mele, și cu Harry. Un dialog închipuit însuflețea întotdeauna partida. Astfel au trecut mai repede câteva după-amiezi.”

„În momentul acesta, nu am echipă, dar am câteva zile să îmi formez una. Nu este ușor, o să o iau pas cu pas. Îmi doresc să merg la Miami, dar am nevoie acum de câteva zile să mă pregătesc mental.”

„Nu plânsesem de durere. Nu am plâns de bucurie. Dar era mult mai frumos ca înainte. Există un regulament în închisorile din țara noastră. Nu știu dacă el există și în alte țări. Acest regulament poate fi interpretat. Dar ofițerul politic îl aplică cu sadism. Niciun fir de iarbă, nicio plantă, tulpină, frunză, boboc, floare și copac nu are dreptul să încolțească, să crească, să înflorească sau să poarte rod sub ochii unui deținut politic. Dacă, totuși, se întâmplă, în ciuda regulamentului, i se aplică pedeapsa supremă: moartea.

„Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja? Să ne protejeze de cine?, exact în pula mea”

„Iarba care creștea printre pietrele din curte a fost arsă de vie cu kilograme de sare. Ofițerul a asasinat fiecare fir de iarbă, fiecare floare cât de mică, așa cum asasinase salcâmii mei și pe frumosul meu spiriduș verde. Ce lege pe lume pedepsește aceste crime?”

„S-a trezit Mirel din Turnu Măgurele să ne facă educație, fă, voi aveți probleme"”

„Șansele să ajung la Olimpiadă sunt minime, pentru că nu am clasament, dar îmi doresc mult să ajung acolo. Dacă voi reuși să câștig câteva meciuri, o să am o șansă în plus. Nu am plănuit absolut nimic, totul este o opțiune. O să fac tot ce pot să joc la Olimpiadă. Îmi doresc un trofeu, oricare ar fi, dar visăm acum, să ne trezim la realitate, va fi foarte greu.”

„Femeia nu înjură, nu se bate, nu se fute, femeia tre' să calce, și să spele și s-ajute”

_________________________________________________________________________

Lena CONSTANTE, Evadarea tăcută – Editura Humanitas1992, 2023;

„Macarena” de Erika ISAC;

Simona HALEP –declarație de presă Digi 24;

Simona HALEP – declarație Front Office Sports;

Simona HALEP – declarație preluată de pe Digi Sport.ro

Simona HALEP – declarație preluată pe GSP.ro

___________________________________________________________________________

imagine: Lena Constante-Brauner - Iad IV