Subvenția-și întinde trupul și devine vis ferice

I

Am ales un titlu de sugestie romantică din simplul motiv că romantismul validează, la nivel istoric, jertfa. Însă nu ține de competența noastră nici să o nuanțăm și nici, mult mai simplu, să o identificăm, lăsând astfel cititorului nostru prilejul deducției.
În anul care a trecut, ne-a fost dat, prin Ordin de Ministru, să cunoaștem tainele subvenției, până în cele mai mărunte viscere ale birocrației, până în cele mai intime afecte, pozitive și negative, ale editorilor de carte și ale coordonatorilor de publicații culturale. Cum la această cunoaștere am participat într-o deplină singurătate, putem crede acum, fără nici un risc, că avem o reprezentare completă asupra fenomenului. Întrebarea imediată, chiar mecanică, este: La ce ne-ar putea folosi respectiva cunoaștere? Dar pentru că nu s-a găsit nimeni prin peajmă să ne întrebe acest lucru, ne răspundem singuri: pentru câte un text din acesta, născut iar nu făcut.
În două guvernări am întâlnit un singur om aplicat meseriei pe care o face, Secretarul de Stat Ioan Onisei, și am auzit, ca un zvon, și despre competența doamnei Delia Mucică. Nu ar fi corect să îl omit pe fostul minstru, Răzvan Theodorescu, dar, în acest caz, părerea noastră este limitată de neîntâlnirea cu domnia sa, folosind expresia într-un concept cultural. În rest, conjunctura a fost dominantă condiției.
Cu o frecvență aproape lunară, a trebuit să pornim tot felul de lupte interne între birourile și direcțiile MCC, pentru ca oamenii aceia să își poată lua într-un final banii obținuți în Comisie, fiind nevoiți să argumentăm continuu firescul, normalitatea, logica. Am dori numai să redăm un traseu, până la semnare, al celor peste 200 de dosare implicate în 2005 în Programul Național pentru Subvenționarea Culturii Scrise, nu pentru a eterniza traseul, ci pentru a-l ridiculiza în ochiul ”contribuabilului”, cuvânt care acum pare să înlocuiască în intenție și în eficiență mai vechiul ”concetățean”.
Așadar, secretarul Comisiei primește, prin condică, dosarul, înregistrat, de la secretariatul Direcției Generale Creație Contemporană, Diversitate Culturală. În urma unor verificări, prin care se urmărește ca respectivul dosar să conțină toate documentele necesare, îl dă, prin condică, Oficiului Juridic. De aici, îl ia, prin condică, și îl dă directorului direcției pentru semnare și ștampilare. Dosarul ajunge din nou la consilier și acesta îl predă, prin condică, secretariatului direcției din care face parte, pentru a fi înaintat, prin condică, Direcției Buget, Finanțe, Dezvoltare. Aici, urmează o prelucrare a cifrelor trecute în niște fișe de calcul, ante și postcalcul, absurde, o să argumentez în textul următor. Cum acestea, în cazul în care sunt reale, nu pot da rezultate corecte decât printrun miracol, dosarul se întoarce la consilier, pentru a rechema editorul să refacă actele, de foarte multe ori, de la două-trei până aproape de zece, după caz, în funcție de abilitatea contabilă a editorilor, unde ar fi foarte mult de discutat… În situația în care lucrurile se desfășoară bine, sub îndrumarea unei doamne de la contabilitate, cu vocația eroismului discret, dosarul trebuie musai luat, prin condică, de consilierul căruia i s-a încredințat Programul Subvenției și dus, prin condică, reprezentantului Ministerului Finanțelor, deși acesta își are biroul tot în compartimentul Buget. De aici, prin condică, dosarul se întoarce la consilier și este dat, prin condică, la Cabinetul Ministrului, sau, în funcție de situație, la cabinetele unor secretari de stat, pentru semnătura finală, mântuitoare. De aici, prin condică, dosarul se întoarce la secretariatul direcției, de unde îl ia, pe semnătură, consilierul. Acesta trebuie să sune la editura sau la redacția respectivă pentru a face fericitul anunț și pentru a-i fi adus un alt dosar, Decontul. Acest nou dosar este luat, prin condică, de la secretariatul Direcției, după verificare i se atașează un exemplar semnat de contract și este trimis, prin condică, la Buget, pentru a se face plata.
Numărați de câte ori apare cuvântul condică, deduceți traseele, înmulțiți cu numărul dosarelor care au câștigat concursul de analiză și selecție, iar cifra obținută trebuie înmulțită, la rândul ei, invariabil cu trei sau patru, media întoarcerii de la Buget a dosarelor. Vă imaginați războiul nostru, nervii oamenilor, starea națiunii? Într-un final, după două zile de explicații, ni s-a permis un traseu cu mult simplificat, dar numai cu ajutorul secretarului general al MCC.
Acum, când 2005 a fost singurul an fără nici măcar un singur scandal de presă, în ceea ce privește subvențiile, fără prejudicii de imagine pentru MCC, Programul de Subvenții se transferă unei alte instituții subordonate. Am să argumentez cu prima ocazie ce va însemna acest lucru pentru cultura scrisă din România, ca oamenii aceia să știe ce li se pregătește, într-o discreție menită unor inamici.