Orice nou început are acel « vino-coace » pe care în pruncie nu știam să-l definesc, atunci când îl întâlneam în basmele, la început auzite și citite mai apoi. Acel fior indescriptibil, cu gust dulce acrișor, care lasă dorința de “aș mai vrea”.

Cam așa se întâmplă cu Oamenii care participă la sesiunile Cenaclului de Seară. Deja locul în care ne adunăm în fiecare sâmbătă la orele 17.30 (Rotonda Muzeului Literaturii Române, Bd. Dacia nr. 12) începe să provoace – și nu numai locul ! – discuții utile și șarje prietenești între cenacliști. Pe 2 iunie 2007 a fost la Cenaclul de Seară o sărbătoare a clopotelor.

Emirul Ovidiu Oană-Pârâu a prezentat o parte din colecția sa de clopote, făcând în același timp și un scurt istoric al acestor instrumente. Plecând de pe malurile Tibrului, trecând prin Orientul îndepărtat, prin toate culturile istoriei, Ovidiu a materializat în fața a peste 30 de ascultători vrăjiți, nu numai epopeea clopotului ca element de comunicare dar și valențele lui de purtător al frumuseții izvorâte din mâna artistului. Nu vom intra în amănuntele comunicării prezentate de Ovidiu Oană Pârâu, deoarece ea se găsește pe site-ul poezie.ro, la pagina autorului.

A urmat lectura a 8 poeme ce fac parte din ciclul « Arama » al poetului Oană-Pârâu și desigur discuțiile pe marginea temei și textelor prezentate, discuții care au deschis mai multe paliere de controverse.

Dl. Profesor Florin Iordache, decanul de vârstă al cenacliștilor, dar unul dintre cei mai tineri – ca spirit – prieteni ai noștri, a umblat, așa cum ne-a obișnuit, la esențe. El a catalogat poemele lui Ovidiu ca fiind de natură religioasă și cu trimiteri clare spre Octavian Goga. Desigur în ansamblul creațiilor prezentate mai sunt și alte influențe. Dar, a remarcat dl. Profesor, amprenta poetului Oană-Pârâu este pusă pe cadența versurilor, cadență ca de clopot. Avem de-a face cu un poet de factură clasică, Ovidiu are temele lui și le parcurge cu seriozitate.

Domnul Ioan Rațiu, moderatorul cenaclului Orpheon, a pus accent pe importanța temei aduse în discuție de Emir. Nu doar clopotele prezentate în colecție reprezintă un fapt important, ci și evoluția clopotului de la o modalitate de limbaj universal la parte integrantă a vieții (sunetul clopotului marchează nașterea, căsătoria, decesul). Culegerea de poeme tematice prezentată este clădită, după cum afirmă dl. Rațiu, sub povara singurătății clopotului.

Conu Marius a afirmat încă de la început că nu este adept al versului clasic, ceea ce nu îl incomodează să aprecieze pozitiv anumite construcții din poemele prezentate de Ovidiu. Marius subliniază faptul că textul are mai multe ritmuri metabolice și actul creației este prezentat de autor în mod personal, discursiv și confesiv. Fiecare poet își alege stilul scriiturii. Dar sâmburele poetic, spune Marius, trebuie să aibă și o cezură, un « nespus ». Poezia lui Ovidiu este generată de o atitudine contemplativă, prozodic este bine lucrată, dar sfera semantică în care se creează poezia generează o stare de cumințenie, care deși are o obsesie la bază, reușește să obosească lectorul la un moment dat.

Doamna Monica Mureșan crede că personalitatea autorului se află prizonieră în mijlocul unei teme fascinante. Arama, bronzul au valențe sacre și conotații pe care noi încă nu le putem înțelege în ansamblul lor. De asemenea, remarcă Monica, există o calitate terapeutică a sunetului. Tema este calificată ca roditoare pentru sinele poetului, iar dialogul său cu sine trece într-o altă reverberație. Este vorba de un neoromantism adus în realitatea zilelor noastre.

Sorin DespoT a fost impresionat de colecția de clopote, dar atât. După domnia sa, poeziile sunt doar imaginile unor clișee hiperutilizate.

Domnul Alexandru Ciocioi subliniază că poeziile nu sunt vii. Autorul are descrieri frumoase, dar în afara acestora nimic nu caută vibrația în cititor. Tema este perfectă și un artist poate face din orice lucru o operă. Versurile lui Ovidiu sunt trepte pe care îți alunecă piciorul.

Violeta Stika are însă o altă perspectivă: poemele aduc a ode iar metaforele sunt o formă de adresare și cointeresare a cititorului în imaginile prezentate.

Mariana Ivănescu a catalogat poemele lui Ovidiu drept o căutare, o preocupare de a găsi sensuri noi în clopot și sunetul lui.

Pe Dorian, deși tema i se pare interesantă, poezia lui Ovidiu nu îl atrage, din cauza excesului de explicativ.

Desigur, Ovidiu a scris, cum a și afirmat de altfel, toate aceste poeme, sub impulsul momentului, și ne-a prezentat, într-adevăr, un mic spectacol de explozii ritmice, asociate darului, pe care îl are Emirul, de a reda tehnic ingenios fraza. Din păcate, așa cum au observat majoritatea vorbitorilor, aspectele voalate ale textelor dispar, fiind sufocate de discursul arborescent care îi priește atât de mult poetului.
Transpare tendința spre exces descriptiv, dar poezia lui Ovidiu, după părerea mea, este mai mult un pretext declanșator de discuții decât un îndemn la adâncirea în sine.
În ansamblu, am auzit o poezie cu tablouri ample, în care nuclee de substanță lirică alternează cu o coloristică semantică îmbietoare. Este o poezie liniștită, sferică, dispusă în trepte care generează ecouri bine articulate.

A urmat partea a doua a cenaclului, « sfertul de poezie clasică », ce a durat, ca de obicei, mult mai mult decât un sfert de oră, și ai cărui protagoniști au fost : Florin Iordache – cu parodii de Topârceanu, Violeta Stika – cu Marin Sorescu, Ioan Rațiu – cu Mihai Ghiur și Ioan Veza, Liliana Hanganu – cu aforisme, Monica Mureșan – cu Edgar A. Poe, Al. Ciocioi – cu Poem anonim despre Cernobîl, Ifrim, indubitabilul Aurel – cu Sorescu, și DespoT – cu Rilke.

Partea a treia a fost momentul liber și frumos al serii, în care am reușit să aflăm mai multe despre prietenii noștri noi, care au intrat în mișcarea Cenaclului de Seară: Alexandru Ciocioi, Cristian Galeriu, Iulian Geantă, Ion Cogan, Preda Paul, Diana Șușman, Al. Bănulescu.
Mare bucurie pentru noi că au venit și prieteni mai vechi ai Cenaclului, cum sunt: Andrei Ruse, Al. Staicu-Boiangiu, Mirela Neculcea, Naiv, Loredana Caloianu și Lia Dănescu.
În rest, membri obișnuiți ai Cenaclului de Seară : profesorul Florin Iordache, dl. Ioan Rațiu, Ovidiu Oană-Pârâu, Lia Stoicescu, Violeta Stika, Marian Verdeș, Adina Stoicescu, Melania Falcuță, Anne-Marie Bejliu, Liloo Hanganu, Conu Marius, Monica Mureșan, Ivănescu Mariana, Aurel Ifrim și desigur semnatarul acestor rânduri.

Pe data de 09.06. 2007 vă așteptăm la :
- orele 11.00 – Cenaclul Orpheon
- orele 14.30 – Cenaclul Agonia, unde vom fi alături de Daniela Micu
- orele 17.30 – Muzeul Literaturii Române, în Rotonda 13, unde va citi poetul Conu Marius, membru al Cenaclului de Seară.

La bună vedere, și nu uitați : Clipa dă Sens !