Pagina: 1
Ireversibil (6)
: Roșu urban - un țipăt va rămâne în noapte răsunând
Proză 2015-12-19 (1888 afişări)
Ireversibil (5)
: Roșu urban - un adevăr necesar. vă voi purta departe, ușurel
Proză 2015-12-19 (1785 afişări)
Ireversibil (4)
: Roșu urban - un apel de urgență
Proză 2015-12-19 (1799 afişări)
Ireversibil (3)
: Roșu urban - apoi începutul
Proză 2015-12-18 (1779 afişări)
Ireversibil (2)
: Roșu urban - mai întâi ploaia
Proză 2015-12-18 (1874 afişări)
Ireversibil (1)
 : Roșu urban - prolog
Proză 2015-12-18 (2467 afişări)
Pagina: 1 |
|
Pagina: 2 : 1
o geometrie a iubirii
Staying with the Trouble - Donna Haraway
micro & macro (r)evolutie
Ad hominem
mai întâi sa luminam corpurile, abia apoi atmosfera
Domnule Rădulescu,
Domnule Florin Rădulescu
conceptual
nevisele
mit continuare
mit
si o mica completare...
erata, scuze pentru diacritice
dorinta de a colapsa superpozitia posibil-imposibil...
forța acestor asocieri aparent arbitrare
Multumesc pentru impresii...
dacă aș fi...
subtll...
erată
salvarea unui timp interior (3)
salvarea unui timp interior (2)
salvarea unui timp interior (1)
salvarea unui timp interior
feedback si din partea mea
Gambit continuare
Gambit
rime
conexiuni
doar un joc de idei
doar un act de limbaj
personale
Muțumesc pentru dezbaterea complexă
respect
un punct de reflexie
staniol
erata..
erata..
Manifest...
acest stil...
Pagina: 2 : 1
|
|
|
|
Biografie Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar.
Cuvintele conturează.
Cuvintele se conturează, dau naștere,
un fel de „țesut” complex,
învăluind stările, învăluind emisferele.
Cuvintele se „regândesc” adesea
într-un minunat vortex al trăirilor,
coborând discret
pe locurile intime,
pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație
(...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație).
Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii?
Sinele unui paradox
în care am visat să avem o altă viață?
Poate de aceea „curțile” noastre interioare
nu ne aparțin.
Nu au granițe.
„Aleile” au devenit locuri de joacă,
un panteon în jurul căruia
nu există decât propriile noastre dorințe,
senzații, eul creator
și impactul psihic al nuanțelor.
Dacă ar fi să investesc într-un selfie
având ca fundal un joc teribil
de ieșiri de urgență,
unde „enclavele” intimității mele
ar triumfa în ciuda mâinilor goale,
aș putea, stenic,
rupe marele pas al subconștientului,
despărțit de oracole.
Doar gândurile sunt umbrite de pleoape.
Așa că...
Pentru că știu
că suntem cu toții fascinați
de frumusețea convulsivă
a reginei nopții.
|
Texte Recomandate
