Zoltan Terner

A alege - alegere

Zig-zag printre gânduri grele

A alege, alegere. A fi ales. E jocul și e poate chiar arta sau știința vieții.
Exiști pentru că ai fost ales să exiști. Dintr-o uriașă multitudine de posibilități de a nu te naște, ai fost ales tocmai tu să te naști. Ales să fii femeie sau bărbat. Să fii deștept sau tâmp. Să fii drept sau strâmb. Să te naști aici și nu acolo.
Cine te-a ales ? Întrebările se complică. Se încarcă de tragismul cel mai pur.
Þi se dă libertatea să alegi ? Aici e cheia și tot aici e taina. Nu poți alege dacă nu ai libertate. Dar ești cu adevărat liber să alegi ?
Nu cumva alegem cum ne dictează genele,umorile ? Sau altfel spus, nu ești împins la alegeri aberante de instinctul rău, de demonii din tine, de carnalul tău, de sânge, de viscere ? Doar știm că fiecare ființă este desfășurarea unui scenariu înscris în codul său genetic.
Totuși, de mic, omul e învațat să-și aleagă drumul, faptele, gesturile, cuvintele, prietenii. Așa se ajunge la oameni aleși, purtări alese, fapte alese.
Apoi afli de o curioasa poruncă biblică: alege viața ! Din moment ce viața te-a ales de ce mai trebuie s-o alegi și tu ? Altă poruncă stranie: alege binele și nu răul ! Dar știe cineva să le deosebească ?
Aleg sau sunt ales ? Intrăm în zona crepusculară a întâmplării oarbe.
Buna sau reaua alegere ține de sorți. Dai cu banul. Cine a ales ? Eu, destinul, întâmplarea sau Dumnezeu ?
Ai fost învățat să alegi, binele, frumosul, omenescul. Tu alegi mereu contrariul.
Ai fost învățat să nu trăiești oricum. Iar tu trăiești fără să alegi , la întâmplare. Nu ești atent, nu bagi de seamă, nu-ți pasă, nu ai timp și putere să alegi. Lași să aleagă în locul tău patima, ușurința, prostia, neatenția. Furia și Nebunia.
Alegi ce nu trebuie. Ai fost învățat să alegi binele și ai ales răul.
Când alegi orbește mergi pe ghicite. Copii fiind, ne jucam arătându-ne pumnișorii strânși: ghicește unde am banul, în care mînă ? N-ai nimerit. Ai pierdut.
Încotro s-o iei când dai de o răscruce de drumuri ? Ca în basme. În fața ta, se deschid trei drumuri. Toate par la fel. Unul singur e cel bun. Încotro s-o iei ? La dreapta ? La stânga ? Inainte ? Sau faci drumul înapoi ? Tot ca în basme. Din două sau mai multe drumuri, ai de ales unul singur. Al tău. Nu poți merge pe două drumuri de-o dată.
Viața e un drum care mereu se bifurcă. Mereu ai de ales pe cel bun.
O alegere greșită te poate nenoroci pe toată viața. Aveai de ales să mergi la dreapta și ai luat-o la stânga.
Dă cu banul. Lasă sorții să aleagă pentru tine. Închide ochii și alege. Cine e sortit să moară, cine e ales să trăiască ? Cine a fost ales să supraviețuiască ?
Deschide bine ochii și alege. Roagă-te Cerului să te îndrume. Apelează la ghicitori. Abandonează-te întâmplării !
- Nu vreau ! Nu pot ! Eu te-am ales pe tine iubito, nu întâmplarea ! Te-am ales chiar înainte de a te alege !
- Þi se pare. Alegerea e mult prea grea. Lasă-te ales de valul ucigaș. Înfruntă moartea fără să clipești.. Sfideaz-o. Nu fugi. De ce alegi fuga, ticălosule ?
- Nu știu.
Trebuie ! Alege locul, alege clipa. Alege calea ! Alege arma. Alege leacul.
Cum să alegem dacă suntem aleși ? Aleși pentru viață, aleși pentru moarte. Din zece în zece Din doi în doi.
Evreii, sortiți să aleagă, mai mult decât toate celelalte neamuri, au riscat și au cunoscut mult prea multe alegeri chinuitoare. Trebuiau să plece și au rămas locului. Trebuiau să rămână și au plecat. De unde să știe din ce parte vine moartea pentru ei ? De altfel, evreii, cam pe tot drumul istoriei, nu au avut parte de a alege. Au fost mereu aleși de alții. De la începuturi, cu greaua cinste divină de a fi Poporul Ales. Pentru ce ? Mai cu seamă pentru suferință.
Descărcați din trenuri, pe platformele lagărelor, au fost încolonați și aleși: la dreapta, moartea imediată, la stânga tot moartea, dar cu amânare. Mama la stânga, fiica la dreapta, tatăl la dreapta, copilul la stânga. Evreii, continuă și acum să fie aleși : pentru a fi țapi ispășitori, obiecte ale urii, ale dușmăniei, ale setei de sânge.
Fiecare alegere care are ca miză viața, este ca o sfâșiere de sine.
De o alegere depinde fericirea ta. Curăția conștiinței tale.
Ești pus să alegi pentru tine, pentru copilul tău, pentru familia ta. Pentru neamul tău. Pentru omenire. Înfricoșătoare alegere ! Cine va fi în stare ? Cine își va lua răspunderea să apese pe Marele Buton Roșu care declanșează Apocalipsa Nucleară, spulberând zăgazurile Neantului ?
Întrebările alegerii se agravează tot mai mult. Omul sau Natura ? Omul sau bestia ? Spiritul sau demența distrugerii ? realitatea sau iluzia ? Adevărul sau minciuna ? Sau/sau. Ori/ori. Eu sau tu ? Noi sau voi ? Dumnezeu sau Diavolul ? Da sau nu ? To be or not to be?. Incertitudini, neliniști, scrupule, spaime. Toate pretinzând omului alegeri teribil de grele.. Opțiunea vitală a devenit aproape supraomenească : A alege viața !
Până una-alta, omule, alege-ți călăul preferat . Alege otrava care ți se potrivește. Conducătorul pe care ești dispus să-l crezi. Dumnezeul pe care simți că L-ai putea adora.
Omenirea ? Va fi, pare-se, în curând, cazul să se pregătescă pentru o eventuală alegere cosmică: o planetă dispusă să o găzduiască.





â