UMBRE ALE TACERII

Sint inconjurat de lumina...de o lumina palida ce razbate cu greu
in desisul gindurilor dezordonate ce-mi misuna in minte,ingreunata
de trairi trecute ce au ramas imprimate acolo unde doar simtirile
au acces.....Zimbetul meu palid rasfata durerea ce se exteriorizeaza
in lacrimi ce-mi curg neincetat pe obraz asemeni unui riu tulbure,
agresiv si neobosit....Durere..suferinta..declin..neliniste..VIATA !
Calc pe nisipul umed ce inconjoara marea,pe bucati de stinca ce-mi
ranesc talpile si simt apele sarate cum imi ustura ranile nevinde-
cate si parca tot ce ma-nconjoara s-a aliat impotriva mea....
Acolo unde ar trebui sa vad minunatul apus de soare,imbinarea lumini
ce se stinge cu onoare,intimpinata de sclipirea neobosita a stelelor,
alunecind pe mirifice culori de curcubee,vad doar stoluri de corbi
agresivi ce-mi intuneca mintea si ma-nconjoara croncanind infometati.
Alunec spre un tarim in care amintirea luminii e asemanatoare cu
fericirea in viata pe care am trait, in durerea ce a fost unica ali-
nare sau ca un curcubeu ce a cazut stingindu-se,frint si palid....
Bijbii prin unghere nescotocite gasind doar intunericul intesat de
firele moi si dese ale paianjenilor ce au inconjurat cu trainicele
tesaturi bucuriile ce aveam sa le traiesc,inveninindu-mi zilele ce
au trecut si cele ce au sa vina...Umbre intunecate imi dau tircoale,
soptindu-mi cu voci ragusite cintece funebre,asteptind parca sa ma
prabusesc in golul ce se creaza in fata pasilor mei pierduti,rata-
citi in imensitatea lumii de dedesupt...Tacerea imi este tipat de
durere si deznadejde si vad o stea ce se-ndeparteaza trista dar in
acelasi timp fericita ca a scapat din strinsoarea vietii mele si imi
dau seama ca e ultima suflare ce m-a parasit si ea...Sufletul flamind
de viata.....In linistea ce ma-nconjoara vad doar stele stinse,soarele
asfintit,munti despaduriti si toate se aseamana cu viata mea care
s-a stins plingind si ea......