agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2422 .



Frâiele pierute
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2010-04-19  |     | 



M-am străuit de-atâtea ori să lupt! Și… ce-am câștigat sau pe ce am pus mâna, ca să zic așa, să-mi rămână drept amintire, pentru totdeauna… nimic și nimicul acela m-a durut într-atâta încât am nesocotit fără să-mi dau seama legi aspre care dau cutezanță lumii. Legi care leagă ceea ce ar trebui să fie consințit în fiecare dintre noi.
Vreau să pot a da toul, dar totul; înapoi! Ce… am luat cu forța și mai ales pe degeaba, dar mi-e teamă că tot și toate au secătuit odată cu trecerea vieții mele. Ce m-aș fii făcut dacă aș fi păstrat toată acea supremație și n-aș fi putut-o doborî cu neputința mea care vine nestingherită și mă asuprește fără drept de apel? Acum sunt liber să aleg pentru că văd rostul și mai ales sunt liber să împart totul cu cei ce-și folosesc glasurile în acelaș cor cu mine.
M-am străduit să arunc simandicoasele porniri și să le iau pe acelea ce-mi aduc bucuria, pe cele libere care pornesc din adâncul sufletului meu și-mi dau totul ca eu să am. Ce vise frumoase și ce bine ar fi, dar totul s-ar cheltui atât de repede și pe nimic, iar atunci când avem nevoie de ceva frumos a clădi nu mai găsim puterea să o facem și rupem toate hârtiile acelea valoroase, aruncându-le de-a valma pe sofaua care de alminteri ne-a folosit pentru toate neghiobiile și bucuriile noastre.
Ne bucurăm ca niște copii pentru că avem de mâncare și uităm să hrănim ceea cee ne ține de fapt în picioare. Și până când toate acestea și mai ales de ce?!
Pe un perete văd o lumină și mă întreb nedumerit… de unde vine? Îmi pun toate întrebările de rigoare și pauza continuă. Mă simt de parcă aș fii contaminat, deși n-am de ce pentru că toate mi se par a fi umane sau de aici… de pe pământ… nu el… omul, a urzit cu toate bunele și relele lui totul?! Da, a pus o mână de carne să-l conducă și după aceea să-l raporteze la altele ce ar fi mai dihai ca el.
Filozofia m-ar ameții într-atâta că aș fi nevoit să comit o mare greșeală, dar degeaba; căci și greșeala este catalogată tot de el pământul… care pune totul la cale minuțios pentru a-și păstra măruntaiele intacte.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!