Despre România pitorească a anului 2012
Trăim întâmplări interesante din toate punctele de vedere, care, cu sau fără voia noastră, cu sau fără știrea noastră, ne îndreaptă din ce în ce mai des gândurile spre cel de sus. Din ce în ce mai des ne în:trebăm: Doamne, cum se poate întâmpla așa ceva? Unde-i Dumnezeu să-i vadă? Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac! Doamne-iartă-mă, nu mai înțeleg nimic! Dumnezeeeule, ce-au putut face!
După 1989, se spune că am făurit democrația. Cei mai în vârstă, ca mine, retrăiesc clipa, și pe atunci se purta democrația pe toate drumurile, dar cu alți actori, adică alți „revoluționari”, care și-au dobândit dreptul de a spune orice despre oricine, pentru că și atunci, ca și acum, făceau uz de democrație doar aceia care nu aveau nici o tangență cu ea, a căror singură valoare era sau este exprimarea sonoră.
E adevărat, în noua democrație sunt unele schimbări: mitocănia reprezintă partea cea mai importantă, hoția este o altă componentă importantă a ei, la fel nesimțirea, incultura, prostia. Politețea nu se mai poartă, toți se consideră „egali” cu președintele țării, căruia îi spun pe nume, dar borfașii, între ei, își spun domni.
Pe atunci, în numele democrației, aparatura de ascultare ultra performantă te făcea să-ți fie teamă să vorbești în propria casă, te vindea colegul de muncă, prietenul, pe mai nimic sau prin șantaj, în public trebuia să vorbești doar conform documentelor, se îngrădeau toate drepturile, iar ce nu se îngrădea, se încălca, cu bună știință și cu rea credință. Era, ca și acum, o mobilizare generală a „democraților”, fără prejudecăți și fără bun simț, tare „burgheze” eliminate din start, împotriva acelora care gândeau cu mințile proprii, care acționau altfel decât ei, aleșii. Democrații din parlament „fac front comun” (expresie consacrată!), își întocmesc legi care să le permită să fure, tot ei țipă „hoții”, pun la zid justiția, pe președintele țării, pe oricine le încurcă socotelile. Au distrus sistemul de învățământ, nu mai există educație, discursul lor este bazat pe invective, pe injurii, sunt extrem de sonori, lipsiți de argumente, alunecoși, fără scrupule, scot românii în stradă pentru a apăra dreptul hoților de a-i fura, pentru ocrotire hoțiilor, pentru scoaterea din pușcării a acelor câțiva hoți notorii dovediți de justiție, lucru neimaginat de ei, dar devenit posibil doar acum. Nu lupta românilor mă îngrijorează cel mai mult, deși nu pot s-o ignor, ci ura, ura lor nestăvilită împotriva acelora care vor să-i scape de hoți, care trimit hoții după gratii, unde le e locul! Ne-au transformat într-un popor debusolat.
„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…”!
În numele democrației, ești îndemnat să-ți urăști semenii care nu au aceleași păreri cu tine, să-i dobori fizic, să le denigrezi familiile, să violezi legile, să le schimbi în interes personal, nu să le respecți, să cultivi ura între oameni, nu să-i convingi cu argumente, să propovăduiești cinstea dar să practici hoția, să fii surd la argumente.
În România de astăzi, președintele țării, ales prin vot, este persoana cea mai vulnerabilă, fiind mereu în pericol de suspendare sau de înlocuire, dar parlamentarii și maidanezii sunt cei mai rezistenți la orice fel de intervenție de bun simț, chiar și la reducerea numărului lor prin referendum, deși întreținerea lor ne costă cel mai mult, și nu doar bani!
Acum câteva zile, la o emisiune a postului B1tv, Victor Socaciu spunea, cu „modestie” parlamentară, că alegerea președintelui țării ar trebui să fie o treabă a dumnealor, a elitelor, făcând trimitere la faptul că nu oricine poate fi chirurg, nu oricine poate opera. Ce a ignorat dumnealui este că aceeași mulțime, pe care nu o consideră capabilă să aleagă un președinte de țară, l-a trimis și pe dumnealui în parlament, pentru asta părându-i-se destul de competentă. Sau, nu? Ca să nu mai spun că, spre deosebire de parlamentar, o persoană nu ajunge chirurg prin vot, ci după ani grei de învățătură, este specializat pentru ceea ce face, dar pentru a fi parlamentar e suficient să ai douăzeci și unu de ani, ceva bani și să fii lipsit de prejudecăți!
În ultima vreme sunt șocată de originalitatea fără seamăn a societății românești, care evoluează haotic, fără nici o legătură cu bunul simț, cu legile statului, numit, nu știu după ce criterii, de drept, tocmai de către aceia care, în numele democrației, calcă în picioare tot ce înseamnă democrație, ale căror fapte nu au nici o legătură cu adevărul sau cu normalitatea.
Plecând de la rezultatele ultimelor examene de bacalaureat, numite examenele rușinii naționale, observ „mirarea și revolta” acelora care le comentează. Se cunoștea și până acum nivelul foarte scăzut al pregătirii elevilor prin sistemul de învățământ, gestionat de oameni fără nici o legătură cu pedagogia, cu psihologia, cu posibilitățile copiilor, cu nevoia lor de a se juca, de a se recrea, escamotat de posibilitatea promovării examenelor prin furt, cu bună știință și cu contribuția, mai mult sau mai puțin acceptată, mai mult sau mai puțin vinovată, a prea multor profesori, directori de licee și inspectori școlari.
Profesorii au fost prost plătiți întotdeauna, a fost întocmit, de către semidocți, un „statut al personalului didactic” imbecil și imbecilizant, fără nici o șansă de a putea fi respectat, oricât timp ai aloca pregătirii, care te aduce la mâna acelora care decid soarta profesorilor. Au fost aprobate manuale îmbâcsite, cu multe informații inutile, fără succesiune logică a materiei, prin „concurs de împrejurări”, de oameni care nu au tangență cu nevoile și posibilitățile copiilor, dar au pile.
Am fost cândva martora felului în care s-a întocmit un manual de chimie. Autoare era soția unui fost profesor al școlii, Dragoș N, aflat în primii ani de predare, cu tatăl în minister, ajuns și el acolo, împreună cu soția, prin efectele „revoluției”. Aștepta să se topească zahărul într-un vas Petri. O întreb dacă are atâta timp la dispoziție la oră, o văd cum scoate rapid sita de azbest de sub vas și imediat tot zahărul era pe jos, vasul spărgându-se la contactul direct cu flacăra. N-a dus-o mintea să folosească un creuzet, care ar fi rezistat. În altă zi pusese niște iod la încălzit și stătea cu o baghetă deasupra vasului, așteptând să sublimeze iodul pe ea. Cum, evident, nu se vedea vreun efect, am întrebat-o dacă s-a gândit cum va convinge iodul să sublimeze, bagheta nefiind nici măcar rece. A pus imediat bagheta la frigider, dar nu s-a gândit că, atunci când o va scoate, se va aburi, iar iodul tot nu va sublima pe baghetă. I-am spus că eu folosesc un pahar Berzelius în care pun iodul, iar deasupra lui pun un balon cu fund rotund, plin cu apă rece. Neavând pe unde ieși, iodul sublimează pe fundul balonului. Mi-a răspuns că a tipărit deja manualul, așa că nu se mai poate face nimic. După câteva întâmplări asemănătoare, a avut mare grijă să lucreze când nu eram prin preajmă. Ea folosise experimentele fără a verifica dacă funcționează. Asemenea persoane decid soarta copiilor.
Când am auzit că, o dată cu schimbarea raportului de forțe pe plan politic, vor fi schimbați inspectorii școlari, directorii de școli, mulți dintre ei eludând legea și funcționând cu delegație, nu mi-a venit să cred! Soarta învățământului e lăsată pe seama unor oportuniști, a unor conjuncturi, fără a se asigura continuitatea unor cerințe, a unor decizii, iar acum toată lumea, care știa că școala este tratată ca ultima spiță la roată, se miră de lipsa de pregătire a copiilor. Ei sunt, ca și copiii mei, ca și noi, sacrificați pe altarul prostiei, nesimțirii și corupției unor găști de politicieni fără scrupule, nu prea luminați și puși pe căpătuială.
La o emisiune televizată, doamna Anca Boagiu spunea că noii guvernanți au schimbat în roșu și clanțele de la uși, dar a uitat că și pdl-iștii când au venit la putere au făcut la fel.”Vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proștii, ăia hoți, ăștia hoți, mama lor la toți!” (tot Ștefan Hrușcă citire!). Există, totuși, o mare și esențială deosebire: n-am văzut pdl-iști susținându-și hoții, spunând că dovedirea lor este comandă politică, așa cum fac psd-iștii!
Când inteligenții și cinstiții noștri parlamentari, aflați cu sabia justiției deasupra capului, care-i jenează în activitatea lor de îmbunătățire a vieții lor și a neamurilor lor, activitate care le ocupă tot timpul și nu mai ajung să se ocupe și de noi, ceilalți, l-au suspendat pe președintele Băsescu, dumnealui n-a avut treabă și i-a spus Abramburicăi, periodica pedeapsă a învățământului românesc, să nu schimbe modul de funcționare al sistemului de învățământ, înainte de a vedea ce merge și ce nu merge, dar primul lucru pe care îl face ipochimena este de a cere „verificarea” cauzelor rezultatelor slabe ale elevilor la bac, secretul lui Polichinelli, și de a întocmi comisii care să se ocupe de urmărirea și de remedierea situației. Încă de pe vremea împușcatului, dacă voiai să îngropi o idee, făceai o comisie care să se ocupe de punerea ei în practică. Aceste comisii erau conduse de oameni agreați politic, cu răspundere zero, se bifa la realizări, iar ideile erau îngropate pe vecie, evident fără a se rezolva ceva.
Cândva, cu neștiința tinereții, când am cerut sprijinul unui politician pentru a ajuta o persoană pe care o credeam meritorie, respectivul m-a întrebat care este interesul meu în problema respectivă și i-am răspuns că nu am nici un interes personal, vreau să meargă treaba bine în școală. Mi-a spus că asta nu e politică, e prostie, și m-a întrebat din nou dacă mai doresc să ajut persoana respectivă. I-am răspuns că da, eu mă gândesc, nu mă răzgândesc, m-a ajutat, iar ce a ieșit de aici a fost o altă poveste. După faptă, mi-am primit și răsplata, mi-am făcut, cu mânuța mea, unul dintre cei mai aprigi dușmani. Pentru că, văzând că pot s-o ajut, s-a gândit că pot, la o adică, s-o și dau jos de pe scaun. Norocul meu a fost tot acel politician, care știa mersul istoriei și, după o vreme, a ajutat-o să cadă singură de pe un scaun care nu i se potrivea. De atunci am tot evitat politica, pentru că una e să nu știi, dar cu totul altceva este să știi și s-o cauți cu lumânarea.
Actualii politicieni au păstrat continuitatea. Totul, deci și învățământul, a fost transformat într-o afacere a celui care câștigă puterea politică, fără nici o legătură cu interesul național sau cu interesul copiilor. Sistemul de învățământ românesc este o farsă sinistră, care afectează viețile românilor și viitorul lor. Cu așa educație, ne-am pricopsit cu așa politicieni și cu acea enormă masă de manevră, fără conștiință civică, cumpărată la preț foarte scăzut, care iese în stradă așteptând să i se spună pentru ce trebuie să protesteze și ce trebuie să voteze! Ei nici nu știu că, prin „educația” din școală, și-au asigurat sclavia lor și a urmașilor lor.
Cum văd eu parlamentul României? E posibil să existe o realitate paralelă care îmi scapă, dar imaginea creată în mintea mea este a unei vaste coaliții de penali, între 256 și 322, (mulți dintre ei urmăriți penal, trei declarați incompatibili de CSM, ceea ce nu-i împiedică să rămână parlamentari), fără scrupule, care votează orice lege care le-ar aduce vreun avantaj, care le-ar permite să fure sau să dea pe mai nimic orice mișcă în țara asta, fără a putea fi deferiți justiției. Cuvintele lor nu spun nimic, dar acoperă, prin sonoritate, pe oricine nu-i cu ei. Cu ei nu se poate sta de vorbă, nu te ascultă, se ascultă, și împiedică orice interlocutor să emită vreo idee de la cap la coadă. Tot ce se întâmplă rău în țara asta este opera lui Băsescu - fără pronume de politețe, politețea nu se mai poartă, nu respectă nimic pentru că ei nu sunt demni de a fi respectați, nici nu știu ce e acela respect - iar, după ei, oamenii lui Băsescu sunt răspândiți pe toată planetă, de la Angela Merkel la Obama! Ni se spune, pe toate căile posibile, că președintele este diabolic, este cauza tuturor relelor. Cumva, în mințile lor buchisite și nu prea luminate, cred că președintele ar trebui să nu aibă nici o reacție față de încercările lor de a-l linșa. Om fi noi mulți, dar proști, dar nici pe ei nu-i dă mintea afară din casă, iar bunul simț și corectitudinea nici atât! Ce nu spun ei, dar mulți au început să înțeleagă, este că, pe nesimțite, justiția a început să funcționeze, iar dacă n-ar fi fost atenți, chiar și învățământul ar fi fost pus pe drumul bun, dar aici nu i-a mers domnului președinte, a reapărut Abramburica, formă fără fond a școlii românești. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, dar de ce trebuia pusă tocmai în fruntea învățământului? Neștiute sunt căile Domnului…
Problema cea mai importantă de care ar trebui să se ocupe, cu prioritate, guvernul României este educația, școala. Medicina gestionează starea de boală, dar nu se ocupă nimeni de sănătatea fizică și mentală a populației, nu se mai face igienă în școli, la televizor se fac recomandări de medicamente, dacă apar manifestări neplăcute „adresați-vă medicului sau farmacistului”. În caz de manifestări neplăcute ar trebui să se adreseze direct lui Dumnezeu pentru iertare de păcate la trecerea în lumea drepților, deși n-ar prea avea nevoie, mor nevinovați și neluminați de vreun gând deștept acei care se tratează după reclamele televizate.
Numărul polițiștilor este uriaș, în continuă creștere, pentru că școala nu face educație, ci doar încearcă, evident fără rezultate, să facă față lipsei de educație. Pentru a putea educa, trebuie să fii educat, dar profesorii adevărați, care să rezolve problemele, nu să le gestioneze și să întocmească statistici și sindroame gen ADHD, sunt din ce în ce mai puțini, pentru că evaluarea lor se face după pile, după maldăre de dosare și de hârtii, nu după numărul celor reușiți la bacalaureat sau în viață. Educația nu poate fi cuantificată prin hârtii, decât dacă mimezi că te interesează, ci doar prin rezultate, prin capacitatea absolvenților de a se încadra în mediul normal de viață, prin capacitatea lor de a fi respectați și respectoși. Au îngropat profesorii în tone de hârtii inutile, care îi sufocă și nu mai au nici timpul, nici energia pentru a face educație. Þin minte cu cât respect întâmpinam noi profesorii, nici nu ne așezam în prezența dumnealor, nici acum nu îndrăznim a face asta în prezențe celor ce mai trăiesc. Profesoară fiind, intru și acum cu sfială, cu pioșenie, pe ușa profesorilor de la liceul la care am învățat și, oricât m-aș strădui, nu-mi amintesc de vreo oră la care să fi lipsit vreunul dintre ei, sau să nu fi terminat materia la sfârșitul anului. Mai vedeți, mai simțiți vreo umbră de respect în societatea românească față de dascăli, față de orice altă categorie socială? Dacă guvernanții ne conduc după principiul „s-a urcat scroafa-n copac și cere papuci de lac”, noi, ceilalți, suntem imaginea lor în oglindă, suntem rodul „educației” cu care ne fericesc zi de zi. Copiii nu fac ce li se spune, fac ceea ce văd că fac profesorii lor, care, în prea mare parte, sunt rigizi, aroganți sau neputincioși, nepregătiți, întârzie frecvent sau lipsesc de la ore, nu-și cunosc materia, n-o termină până la finele anului școlar și, fie din indolență, fie din neștiință, nu-i interesează dacă și cât se asimilează din ceea ce predau.
Dar cine să se ocupe de școala românească?
Parlamentarii noștri sunt foarte ocupați! Își votează drepturi nelimitate, aiuritoare, adaugă noi taxe celor mulți, pentru a-și permite ei cât mai mult, nu-și plătesc taxele la stat, votând să nu fie verificate și impozitate averile acumulate prin șmecherii și hoții, fără a fi impresionați în vreun fel de sărăcia și amărăciunile generate celorlalți. Aroganți, prea mulți agramați, se târguiesc la vedere, fără rușine, fără scrupule, mulți misogini, unii mitocani, le-au desființat pur și simplu pe parlamentarele Mona Muscă și Monica Ritzi, au încercat să facă același lucru cu Elena Udrea dar nu le-a mers, pentru asta o iubesc, n-a acceptat golăniile lor, nu s-a lăsat intimidată. Coșmarul lor este președintele Băsescu, care, nefiind din aceiași categorie, dar, mai ales, fiind foarte inteligent, se bucură de respectul meu. Cine știe ceva psihologie să analizeze semnăturile și gesturile dumnealui și ale acelora care îl contestă, reacțiile dumnealui și ale acelora care îl contestă, și va găsi explicația. Primar fiind, îi era blocată orice inițiativă de o adunătură de „aleși”, care striga în gura mare că nu face nimic! Președinte fiind, aceiași „aleși” l-au boicotat și denigrat cât au putut mușchii lor, că altceva nu aveau în dotare. Le este frică de el și suspendat, pentru că este sclipitor, are argumente și știe să le folosească, se bucură de sprijinul câtorva oameni la fel de sclipitori și nu e neutru la hoțiile pentru care guvernanții și-au votat legi și hotărâri de guvern.. În opinia majorității parlamentare dumnealui este vinovat că se fură în România, că nu s-au finalizat investițiile, că au fost condamnați hoți mari, precum fostul primar al Clujului și Adrian Năstase, că Ponta a plagiat, că din patru miniștri ai învățământului propuși de usl trei sunt plagiatori, iar Abramburica e unică, parcă ireală în seninătatea ei, este vinovat pentru că în unele zone sunt inundații, se scumpesc gazele și curentul, se pică la bac, ninge iarna și e cald vara, se devalorizează leul, câțiva procurori au întrat în vizorul CSM, care s-a mișcat repede și i-a prins cu mâța-n sac; guvernul actual n-a făcut nimic pentru români, dar a violat cu nerușinare toate funcțiile statului și a schimbat legi organice prin ordonanțe de guvern, iar românii au început să judece, în pofida faptului că școala românească s-a străduit să scoată imbecili pe bandă etc. Măcar știm „vinovatul”!
Domnul președinte Băsescu spunea despre comandantul unei nave că trebuie să ia hotărâri în câteva clipe, uneori instantaneu, pentru a salva viața acelora pe care îi are în subordine, în grijă. Nu poate fi comandant de navă oricine, parlamentar însă, da. Asta e diferența, președintele știe ce și cum gândesc parlamentarii înainte chiar ca aceștia să-și dea seama că gândesc. Pentru ei a gândi e un efort, pentru dumnealui e o joacă! Pe nava România noi suntem marinarii, iar comandantul este suspendat de pirați. Care ne va fi soarta?
La unele emisiuni președintele anticipa întrebările interlocutorilor, dar câți au observat asta? Acum opoziția isterizează, îndemnând lumea să-l mazilească la referendum, dar sper că, așa cum spunea Nichita Stănescu, nu mor caii când vor câinii!
Nu numai că președintele le-a făcut față, cu ajutorul lui Dumnezeu, care dă minte cui trebuie și ia mințile acelora care nu au destulă, dar le-a și adus nelegiuirile la lumină, în văzul tuturor, încălcând legea tăcerii, omerta, pe care contează mafioții. Drept e că ne cred proști, nici nu-s foarte departe de adevăr, s-au străduit destul să ne aducă în halul acesta, dar s-ar putea să ne dea Dumnezeu mintea de pe urmă! Dacă-i asculți, toți folosesc aceiași placă, îi dau cu democrația, pe care spun că o apără, dar o violează vizibil. Par a fi sub hipnoză, pentru că le-a pierit orice urmă de bun simț, orice contact cu realitatea, orice logică a informațiilor pe care le debitează. Întâmplările se succed după un scenariu anunțat cu ceva vreme în urmă de un alt personaj notoriu din vizorul justiției românești, Dan Voiculescu, lucru care dovedește cu prisosință cine trage sforile marionetelor. La vechiul referendum foloseau aceeași placă, acum au fost ceva mai eficienți, dar nu destul de rapizi, dând posibilitatea reacțiunii să-și facă efectul. Dacă se mișcau ceva mai repede, eram vânduți deja, pe rudă pe sămânță, cu urmași cu tot, păpușarilor care trag sforile și ne trag pe sfoară fără rușine sau scrupule. Așa, aparent, mai avem ultimă o șansă, referendumul, a cărui finalitate nu decide atât soarta președintelui, cât capacitatea noastră de a ne apăra de hoți sau de a-i apăra pe hoți!
Mulți fac parte din categoria „noi vorbim, nu gândim”, replică a lui „noi muncim, nu gândim” din perioada comunistă, nu gândesc, doar îi împiedică pe interlocutori să-și expună părerile. Există una-două minți mai luminate în psd, care dictează reacțiile celorlalți. Încalcă toate legile care nu-i lasă să facă ce vor, dar mimând și clamând democrația pe toate căile și vocile. Par înduioșați de nivelul extrem de slab de pregătire al absolvenților de liceu, probabil se va renunța la monitorizarea examenelor, pentru că, nu-i așa, trebuie ajutat și Guță să-și promoveze copilul, doar nu va trăi din muncă! Ca să nu mai spun că, în caz de deșteptarea românilor, cine-i va mai vota?
Mi-aș dori să fie altfel, dar așa se văd lucrurile de unde mă aflu eu.
Într-una din serile trecute, am auzit-o pe Norica Nicolai spunând că trebuiesc verificați bursierii din străinătate, pentru că sunt spioni sau informatori, parlamentul a votat reintroducerea interceptării telefoanelor, de care scăpasem, cel puțin aparent, după 1989, politicienii străini care critică măsurile lor abuzive sunt „oamenii lui Băsescu”, la fel sunt catalogați toți aceia care nu sunt de acord cu găinăriile lor. Între timp, sunt foarte încântați de felul în care (nu) muncește guvernul, de măsurile pe care (nu) le ia, se și laudă cu eficiența lor! Decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost. Tot teatrul jucat de ei îmi amintește de povestea cu „Hainele cele noi ale împăratului” a lui Andersen!
În schimb, se declară solidari cu hoți dovediți de justiție - care a început să funcționeze - susținând ideea condamnării lor politice! Printre actele rămase de la mama se află o acțiune judecătorească de la tribunalul cu nouă judecători, depusă tardiv, în numele ei, împotriva unei hotărâri favorabile ei, pe care au înaintat-o niște nepoți cu pile în justiție, la care n-a putut renunța nici cu hârtia prin notariat, a pierdut procesul dar n-a câștigat terenurile puse în joc, pe care le folosesc și acum acei indivizi, deși, fiind singura parte în proces, ar fi trebuit să fie ale ei. Așa funcționa justiția pre și post decembristă. Cui nu crede îi pot pune la dispoziție documentele, incredibile pentru oricine, dar nu pentru românii care trăiesc în România. De aceea condamnarea cu executare a câtorva borfași notorii i-a pus pe jar pe ceilalți. Cale de mijloc nu există, au doar două opțiuni: ori scapă de președintele Băsescu, ori îi papă pușcăria!
Observ că a reapărut pe scena românească fostul tovarăș, de-acum domnul Iliescu, care n-a fost trimis la pușcărie pentru mineriade, ci ne dă noi lecții de „democrație originală”. Deocamdată tace, dar e prezent! Se zvonește că rușii au fost contactați și s-ar afla în spatele a ceea ce se întâmplă acum pe scena politică românească, ceea ce ar explică siguranța premierului, care pare indiferent la presiunile interne și externe, care minte cum respiră.
Pe scena politică scorul se modifică de la zi la zi, uneori la fiecare ceas, iar România a ajuns la mâna acelor 256-322 de „aleși” care mimează și clamează democrația. Cursul valutar a luat-o razna, ca și cu ocazia celeilalte tentative de eliminare a președintelui, dar puciștilor nu le pasă, au furat destul pentru a-și asigura viitorul lor și al neamurilor lor.
Președintele trebuie să plece la Bruxelles, Ponta trece Monitorul Oficial în subordinea guvernului, împiedică, prin dl Marga, ministrul de interne, pe președinte să plece, Curtea Constituțională dă dreptate, conform legii, președintelui Băsescu, Ponta spune că nu va respecta hotărârile Curții Constituționale și pleacă la Bruxelles, sună de acolo la președinție pentru a cere investitura, n-o primește, spune că a primit-o, se întoarce în țară și spune că-l va informa pe președinte cu ce s-a discutat acolo, n-o face, schimbă rapid președinții celor două camere, pe domnul Blaga și pe doamna Anastase, nu publică decizia în Monitorul Oficial, deci nu se poate judeca contestația, caută penali pentru a-l suspenda pe președinte, găsește, îl suspendă, ajunge Crin președinte interimar, care se scobește în nas, se scarpină în fața camerelor de luat vederi, se hlizește imbecil – e prea mare pălăria cu care s-a trezit pe cap. E de-a dreptul pur și simplu!
Doi procurori au fost prinși cu mâța în sac, domnul Ponta este chemat la raport la Bruxelles, după ce l-a uzurpat pe președinte, evident că nu și-a dat și nici nu-și va da demisia, toți cei din jurul meu se închină, ca și mine, de politichia guvernului și a usl-ului, domnul Antonescu e ingenuu ca un crin și la fel de dătător de dureri de cap pentru români, este evident că habar nu are unde se află și ce caută acolo, privirea lui este de o „inteligență” fără seamăn. Mulțumită usl, ne-am pricopsit cu cel mai jalnic președinte, fie el și interimar, al tuturor timpurilor, iar liberalii vor trăda alianța cu proxima ocazie, așa cum au făcut mereu de când sunt pe scena politică românească!
Mă întreb care e prețul independenților din parlament în jocul acesta, pentru că în ei mai aveam ceva încredere, dar s-a dus și aceea! Trădare, trădare, vorba lui Cațavencu, am aflat și noi, cetățenii turmentați…
Hotărârile și ordonanțele de urgență legate de referendum, contradictorii, se succed amețitor, nimeni nu știe dacă referendumul va fi validat cu majoritatea ceruta de constituție sau cu jumătate plus unul din cei prezenți, s-a publicat în monitorul oficial o hotărâre a parlamentului care spune că, în caz de indecizie, parlamentul, nu constituția, va decide rezultatul, deci banii pe referendum se duc pe apa sâmbetei, luminații și cinstiții noștri parlamentari hotărând dinainte că președintele trebuie demis, indiferent de rezultatele referendumului. Minți luminate de lampa lui Ilici întrebau pe dl Răzvan Ungureanu dacă referendumul poate dura câteva zile, cum se vehiculează, probabil pentru a avea timp usl-ul să măsluiască rezultatele cât mai bine. Sigur că nu au bani guvernanții pentru a mări pensiile și salariile, dacă îi risipesc pe referendumuri inutile. Vă dați seama ce frică le este de președintele Traian Băsescu dacă, având toate pârghiile în mâinile lor, cu toată „convingerea” că românii îl urăsc, vehiculată pe toate căile și tonurile, se pretează la astfel de mizerii?
Mă rog la Dumnezeu, ca mulți români de altfel, să-i văd pe toți unde le e locul!
Domnul Ponta minte la Bruxelles, minte în România, cu seninătate, fără rușine, minciunile nu se potrivesc, el ia decizii care blochează orice tentativă de reacție normală a administrației statului, limitează activitatea CSM, întâi dl Pop (o nulitate impertinentă, ministru interimar al educației) amenință, apoi desființează comisia de acreditare a diplomelor, formată din academicieni de marcă, pentru că a avut curajul să verifice și să ateste plagiatul, toată gașca psd-istă cere dovezi de plagiat, deși comisia a făcut publice concluziile, iar cine are ochi și știe citi nu are nevoie de comisii care s-i spună ce se vede!
Mai nou, comisia de etică a senatului facultății de drept a semnat un act cum că dl Ponta n-a plagiat, după ce a fost amenințat de Abramburica cu ridicarea dreptului de a mai susține doctorate, dacă lucrarea se dovedește a fi plagiată, decanul în funcție și-a dat demisia, iar noul investit, probabil analfabet, a declarat nu se dovedește plagiatul! Și mai nou, pe când premierul era în Republica Moldovă, senatul Universității a atestat faptul că premierul a plagiat. Să vedem cum va reacționa Abramburica, oare pe ei nu apucase să-i amenințe? Publicarea hotărârii se tot amână, să vedem ce-o mai ieși și din asta!
Suntem în plină desfășurare a asaltului concertat al borfașilor asupra statului de drept, asupra libertăților, câte mai avem, pentru escamotarea adevărului, legiferarea hoțiilor, devalizarea țarii. Pe vremea lui Ceaușescu se spunea: „Democrația e așa, vorbesc eu și-asculți mata, cine cârâie nițel, la miliție cu el”! Acum nu se mai spune, se face. Sunt speriați rău, dacă fac nefăcute pentru a-l elimina pe președinte, dar asta înseamnă că el are dreptate și încearcă să ne apere de „binefăcătorii”noștri, parlamentul și guvernul, guvernanții propriilor interese, în dauna intereselor noastre. Au distrus orice idee de patriotism, de iubire de țară și de neam, de dreptate și de bun simț. În schimb, s-a umplut țara de patri(h)oți și de personulități!
Dacă președintele ar fi dictator, așa cum pretind coriștii din parlament, ei ar fi acum pușcăriași, nu pușcăriabili. Spre deosebire de faptul că, pe vremea lui Ceaușescu, nimeni n-ar fi îndrăznit să-l contrazică, pentru că ar fi fost trimis instantaneu după gratii, acum adversarii președintelui spun tot ce vor mușchii lor, în lipsa intelectului, și nimeni nu pățește nimic. Ce fel de dictatură e asta? De fapt, începe să funcționeze justiția, d-aia a ajuns mâța-ntre câini!
România pare scena unui teatru absurd. De la oră la oră, premierul Ponta ba este plagiator dovedit, ba n-a plagiat. Auzi la televizor că președintele interimar a promulgat legea referendumului, care va fi validat doar dacă la vot se prezintă jumătate plus unul din alegătorii înscriși pe listele electorale și că referendumul va dura doar o zi, iar după câteva clipe îl auzi pe premier, la Chișinău, că președintele va fi demis cu jumătate plus unul dintre participanți și că se va lua în discuție, în parlament, propunerea de a dura două zile. Sunt avertismente din toată lumea că se calcă toate legile, dar ni se spune că e manipulare, minciună. Angela Merkel cere respectarea democrației, interimarul spune că totul e legal, ceea ce dovedește că fiecare lucru se vede altfel, în funcție de locul de unde îl privești, de perspectivă!
Bombonel a încercat să se sinucidă! Un alt act al teatrului absurd, pentru că o persoană al cărei gât sângera nu putea privi cu atâta atenție și cu capul bine ținut sus, pe toți aceia care luau parte la mascaradă, iar medicul Brădișteanu, despre care se spune că ar fi un medic foarte bun, dă acum socoteală la procuratură, pentru un rol impus care nu i s-a potrivit.
Suntem martorii unui vârtej de fapte de necrezut, care-mi aduce aminte de vorba veche românească: șarpelui, când îi e să moară, iese la drumul mare. Așa să fie!
Parlamentarul Niculăescu dă în judecată 14 pdl-iști, în frunte cu președintele ales, pentru a vedea ce va face „justiția lui Băsescu”, dovedind că teatrul a devenit circ, cu actori scăpați parcă de la spitalul Sapoca, desființat înainte de vreme!
De fapt, la referendumul din 29 iulie nu votăm pentru președintele Băsescu, votăm pentru a-i apăra pe hoți și pe plagiatori sau pentru a ne apăra de hoți și de plagiatori.
Știre de ultimă oră: președintele interimar a tăiat firul telefonic secretizat al președintelui ales. Știre de ultima clipă: oracolul de la Găgești anunța în seara asta pe B1, cam tot la zece minute, că nu îndeamnă pe nimeni să nu voteze, dar el nu va vota, pentru a nu-i legitima pe puciști. Dar, dacă nu ne implicăm nici în ceasul al doisprezecelea, cum ar putea lucrurile să meargă bine? Cândva, eminentul profesor de matematică Cezar Ivănescu spunea că fiecare om are un punct de înghețare al conștiinței, care la unii este mai ridicat, la alții mai scăzut. Viața confirmă întotdeauna marile valori, dar și lipsa lor!
Nemuritor, Eminescu: unde ești tu, Þepeș-Doamne, ca punând mâna pe ei…