agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3429 .



Fiindul 2
eseu [ ]
Colecţia: Texte Filozofice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rockyr ]

2016-05-03  |     | 



Uneori libertatea neasumată ne poate duce la disperare, care ne împinge să facem lucruri absurde, iar raporturile fiindului cu libertatea înfățișează, paradoxal, existența legilor, ca instrumente ale coercițiilor.
În fiind, văzut ca matrice existențială a întregii umanități, crește, se dezvoltă și evoluează personalitatea, temperamentul și caracterul omului, aceste caracteristici sunt considerate elemente definitorii ale matricei vieții.
Fiindul este o ființare fragmentată a totului, reprezintă viața Ființei unice pe care o putem cunoaște prin intermediul spiritului lumii și a sufletului universal. În fiindul cu umbre și lumini, cu haosul ce crește entropia și cu armoniile empatizând cu ceea ce înseamnă esență a omului nealterabilă, se manifestă viața, când prodigios, când dizgrațios și grotesc, care ne refuză fericirea atunci când o dorim, și care este gata să ne-o ofere, când deja am ajuns blazați, sceptici și pesimiști, cu defetismul contagios care se transmite la oamenii dezabuzați și obnubilați.
Fiindul din punctul de vedere al efemerității omului, ne apare ca un mecanism al timpului cronometrând vârstele temporale ale oamenilor, și când suportăm toate ipostazele timpului, care se pretinde veșnic, însă pentru noi e caduc, vizualizăm timpul în osmoză cu fiindul prin viziuni esoterice, până spre capătul lui în care se prefigurează veșnicia, și cu tentaculele spiritului care vrea să depășească limitele fiindului, înșfac necuprinsul în care vreau să mă metamorfozez pentru a avea un corp nemărginit, și din acest motiv îmi proiectez ființialul în univers, știind că acesta este un infinit limitat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!