Joc

De ce nu m-aș mai juca?...
De ce joaca să fie doar atributul copilăriei?Ei bine...
Puțin roșu...un penel...Iată covorul fermecat!Pot zbura! Dar..ce lipsește?Lampa lui Aladin...Iat-o!
Și cum în copilărie totul e posibil...covorul e adevărat,lampa e palpabilă.
Acum mă încearcă rezervele..Cunosc puterea lămpii..Ce aș putea să-i cer?
Din nou gânduri de adult îmi dau târcoale...Le resping pentru că - măcar in vis mai sunt copil...copil cu copilărie fericită,copil care a cunoscut toate poveștile minunate ale copilăriei.
Îndeplinesc ritualul...Își face apariția Duhul Lămpii dar nu mă mai sperii...
Ce să-i cer?
Aș vrea să fiu Neghinița , gândul oamenilor,aș putea asculta gândurile tuturor...Dar gândurile adulților m-ar îngrozi cu siguranță.
Pot fi unul din cei șapte pitici...aș putea să am vrejul meu de fasole precum Jack,să văd lumea de sus..dar din nou nu cred că mi-ar face placere ce aș vedea.
Să călătoresc precum Simbad Marinarul...
Aș vrea să am copilăria fericită a personajului Nică ,eroul Amintirilor din copilărie..
Chiar și lumea basmelor populare e o lume mirifică...
Mai am spiritul de aventură al eroilor din povestirile lui Andresen...cu inocență de copil să pot spune ceea ce gândesc...
Aș vrea precum Micul Prinț să am mica mea planetă...dar ar trebui să accept și Șarpele Boa...
Cu câtă plăcere aș retrăi poveștile celor O mie și una de nopți...dar..cu entuziasmul de atunci, cu emoția copilăriei.
E atât de simplu să obțin Tinerețe fără bătrânețe când citesc aceste povești unor ochi mari de copil!
Voi cere Lămpii doar dreptul de a rededeveni din când în când copil...




Materialul a fost difuzat public - Radio CD Cluj-Napoca