Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă
Sau de la „Hai liberare!”, la șpaga pentru angajare
(Eseu întors cu cheia franceză)
Vă scriu din urbea mea dragă și prosperă, cu blocuri și mai ales vile îngrijite, cu străzi ca oglinda și oameni numai un zâmbet și iubitori tare de semenii lor și de celelalte ale vieții private, oameni care trăiesc într-o armonie nemaiîntâlnită până acum între bipezii și patrupezii mediului ce ne înconjoară benefic.
Odată cu veșnica mea recunoștință trimit aceste rânduri înspre localitatea dumneavoastră din Insula Mare a Prostiei, localitate peste care, sunt sigur, domnește aceeași atmosferă de bunăstare, belșug și fericire ca la noi. Pentru că, trebuie să recunoaștem, domn’ caporal, odată scăpați de sub jugul comunismului, viața națiunii noastre s-a schimbat ridicol în bine. ( Era să scriu radical în bine, dar cred că e bine și așa, pentru că amândouă vorbele încep cu r și nu văd nici o diferență.)
Vă scriu cu dezamăgire și mai ales îngrijorare deoarece am aflat, din presa locală, că s-a umblat într-un mod barbar, la dreptul obligatoriu și inalienabil al masculilor tineri de a deveni bărbați, după, și numai după, ce au făcut armata, obligatoriu. Vă spun eu, domn’ caporal, ăștia nu e oameni, dom’le, cum zicea un camarad de taclale. Ce se va alege, domn’ caporal, de junii acestui neam destoinic care nu mai au dreptul obligatoriu de a se face bărbați? Cu câtă mândrie patriotică povestim noi, ori de câte ori găsim țeava trombonului liberă, pe la nunți, botezuri și alte petreceri, noi, cei care am avut privilegiul de a ne face bărbați, cu câtă mândrie povestim noi despre armată, despre prețioasele învățături însușite acolo sub vigilenta și ocrotitoarea dumnevoastră observare!
Mai țineți minte, domn’ caporal, cum, după ce salutam regulamentar, ceream permisiunea să raportez în fața înălțimii voastre? Să raportez că am primit pachet și bani de la bunica și că totul vă aparține, domn’ caporal și, asta din prietenie și respect, nicidecum pentru a nu mă alerga kilometri cu masca pe figura mea de țărănoi neinstruit, pentru a nu mai da cu burta mea de mocirla bălților cazone. Doamne, câtă venerație nutream pentru dumneavoastră, pentru că, trebuie să o spun cu adâncă recunoștință, dumneavoastră erați tatăl meu, mama mea, Dumnezeul meu ocrotitor!
Este o plăcere să-mi aduc aminte cu câtă delicatețe îmi puneați bocancul între omoplați când boul ăla de glonț pleca după pachet în loc să penetreze vaca aia de țintă. Ce mândru bărbat mă simțeam atunci! Ca și-n timpul alarmelor false, care aveau rostul lor, chiar dacă nu aveau nici un rost. Ce să mai spun despre echiparea și dezechiparea la chibrit, despre plăcerea de a răzui dușumelele companiei cu paftaua și multe alte distracții și învățături capitale pe care, cei ce nu mai sunt obligați să se facă bărbați, nu le vor descoperi niciodată. De aceea vă spun, domn’ caporal, că ăștia nu e oameni. Le-a luat dreptul acestor juni de a descoperi bărbăția, pentru că oțelul nu se călește așa, stând cu burta la soare și cu nasul în calculatoare, ci stând cu ele în rahaturile de pe câmpul de instrucție. Păi, unde oare puteai descoperi adevărata bărbăție dacă nu pe lângă gardurile unității când prindeam câte o parașută și o luam la întrebări, în grămadă organizată? Această descoperire nici nu ne costa prea mult pentru că eram tineri și frumoși și mai ales fericiți că suntem și bărbați... deasupra.
Mă tem tare mult și pentru dumneavoastră deoarece vă știu în armată de când e lumea lume. La vechimea asta ar fi o mare pierdere să vi se desființeze postul. Să vină un nimeni cu diagonală și diplomă de liceu seral. Aveți mare grijă. E plin pământul de șmecheri d-ăștia care vor să ia pușca altuia. Vă rog să vă ascuțiți baioneta vigilenței și să nu lăsați inamicul să-și facă de cap pe fâșia dumneavoastră.
În încheiere, vreau să vă raportez ceva ce, spre rușinea mea, nu am raportat la timpul potrivit. Din surse demne de încredere, am aflat că unii fraieri umblau la trusa de pile și ajustau clandestin scutiri de bărbăție. Pe lângă pile, foloseau și niște materiale foșnitoare, dar ele nu deranjau pe nimeni.
Zilele trecute, am aflat de la radio PRO.F.M., care este foarte bine informat, că alți fraieri vor folosi alte pile, mai ascuțite și cu dinții mai mari, cu ajutorul cărora să meșterească un circulă vite sau cam așa ceva, dacă nu greșesc, și cu ăsta să se facă și ei bărbați. Nu prea știu ce înseamnă toate astea. Un lucru însă e sigur. La fel ca și dumneavoastră, am mare încredere în armată. Asta pentru că armata noastră este blindată, nu ca altele. Armata e ca noi. Ea nu poate fi momită cu materiale foșnitoare... dacă sunt puține.

Vă salută, regulamentar și cu recunoștință profundă, soldat-major ion pascal vlad.