Agonimea voastra,

subsemnatul, un pârât de poet nebun, cu domiciliul forÈ›at pe care mi l-aÈ›i stabilit în Siberia celor care au gura mare şi limba mică, născut într-o zodie păcătoasa din constelaÈ›ia Leului, imi fac autocritica turnâdu-mi cenuşă în cap şi promițând că am să mă fac servitor cuminte şi am să vă slujesc umil la curtea voastră boierească, tocmai împrejmuita de curând de un agon mărinimos. Aici, în Siberia revoltaÈ›ilor şi exilaÈ›ilor, este foarte frig, -20 de grade agonice, şi mă simt izolat şi încarcerat. Apropo, sentinÈ›a pe care mi-aÈ›i dat-o, fără drept la apărare, este pe viaÈ›ă? Dacă este aşa, nobilimea măriilor voastre, nu mi-aÈ›i putea comuta pedeapsa într-una mai acceptabilă şi potrivită?
Fie-vă milă de un umil supus la curtea voastră boierească!
Sunt convins că nobilismul din sângele dumneavoastră albastru îmi va analiza şi aviza favorabil cererea mea scrisă într-um miez de noapte albă!

Trăiască marea boierime agonă!
Luptăm pentru pace între oameni, fie ei agoni sau plebei!

Cu umilinÈ›ă şi plecăciune, Mihail Buricea (mihneamihai)

PS: Fiți boieri mari!

Agonului general al Agoniei Române!