agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2266 .



In cautarea mea
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ari ]

2006-12-05  |     | 



Cândva, cu ceva timp în urmă, nici nu mai contează când, m-am pierdut...
Nu am putut sta cu mâinile în sân, așa că am plecat în căutarea mea. Am străbătut cărări întortocheate, care de care mai complicate, mai sucite...unele păreau chiar fără ieșire.
Ei, nu m-am lăsat așa cu una cu două, și am înaintat cu pași tot mai siguri, îmi apăruse chiar ridul acela dintre sprâncene care se formează când te încrunți și îți micșorezi ochii - chipurile ca să vezi mai bine sau când ți se pare ca se întrezărește ceva la orizont...o luminiță poate, un licăr...
Pornisem eu așa în căutarea mea, dar uitasem un lucru: nu știam ce caut exact, știam că mă caut pe mine și...atât. Nu prea aveam indicii ajutătoare, informații referitoare la cine sunt, de ce sunt, ce vreau, cum sunt...Și atunci am început să sap, să scobesc, sa zgârii cu unghiile, cu lamele, cu tăișuri neiertătoare și la fiecare zgârietură și tăietură sângeram, și tăietura durea, și rănile începeau să usture mai tare decât imi închipuisem dar nu destul cât să mă oprească.
Și pe măsură ce plăgile se adânceau, nu mai dureau așa de tare, de fapt începeam chiar să le pot privi cu mândrie și cu mulțumirea de sine a celui care parcă găsește comoara mult râvnită si doar în vise imaginată.
Și cum să nu mă mândresc, și cum să nu înfloreasca sufletul în mine ca o roză de vară când în adâncurile torturate ale cărnii rănite mă regăsisem, mă redescoperisem...însângerată dar învingătoare, rănită dar întărită, arsă de flăcări neiertătoare dar călită.
Renăscusem din mine, din propriul sânge, din propria rană, dintr-o agonie personală și profundă care doar mă adormise, dar care nici măcar pentru o secundă nu mă anihilase.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!