Mă faci să mă ascund, știai ? Mă faci să-mi ies din apele mele, să depăsesc cu furie orice mal și să mă arunc tumultoasă asupra ta.. Dărâm în cale orice casă, înec animale și oameni și mă faci să distrug ce-au construit alții în ani și mai ales ce-a construit El. Urgia se abate asupra lor și nici măcar nu știu de ce. Sunt eu, doar eu care-i lovesc neîncetat și este numai vina ta. Și totuși nu te vreau decât pe tine..Nu-mi amintesc să fi vrut pe altcineva. Mi s-a oferit lumea și te-am ales pe tine. Și acum.. distrug fără mila tot ce-mi iese în cale și nu mă pot opri și plâng și alerg și mă zbat și toate astea distrug în jurul lor ce alții au construit cu trudă sau ce El a făcut. Mă faci să mă ascund, știai? Să plutesc, să zbor și să le mângâi părul cu vântul acela căldut de primăvară vremelnică. Mă faci să alin suferințe din dragoste, doruri apuse și dorințe arzătoare, mă faci să mângâi lumea întreagă lovită de urgie, mă faci să le dau speranțe deșarte, să-i fac să viseze lucruri de neîmplinit. Și totuși n-aș putea fi fără tine, nu-mi amintesc să fi putut vreodată respira fără tine, să fi zâmbit vreodată fără să fii în gândul meu. Mă faci să mă ascund, știai? Mă faci să scriu vorbe nescrise, să mă scufund în propria-mi ființa și în a ta deopotrivă, mă faci să uit de toate și să mă fac un fluture ce nu trăiește decât o zi.. în preajma ta. Mă lupt și trec prin toate pentru o clipă de a fi cu tine. Și am mutat munți, și am secat ape și desenat nori și nu te-am putut opri, nu te-am putut ține lângă mine sau mai bine zis nu m-am putut eu întinde până la tine... Și umblu nelucă nebună prin lumea care n-are nici o vină, și mă lovesc de toti și toate și-mi pare rău.. distrug ce lumea a făcut cu trudă sau ce El a lăsat să fie în zilele cele dintâi. Mă faci să mă ascund, știai?