agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-04 | |
« Bună.. Mi s-a părut mie că tu ești. » S-a apropiat de mine un necunoscut. În mod nomal nu m-aș fi oprit și cu atât mai mult să aștept să văd ce are de spus, dar , sincer,și mie îmi părea că-l știu de undeva.. Mai știi ? vreun coleg de școală, grădiniță.. pe cei de liceu mă consider încă prea tânără ca să uit cum arată. Omul e zâmbitor si foarte liniștit de parcă ne-am cunoaște de o viață. Sunt totuși în drum spre servici, n-am chef sa întârzii din cauza lui, dar nici nu-mi vine să-l reped si aștept să văd ce mai are de zis. Încă tace.. « Mă gandeam eu că trebuie să ne mai întâlnim, măcar din intâmplare și uite că am avut dreptate. A trecut însă atâta timp.. » Bun, a trecut timp, deci am fost clar colegi de școală.. oare asta e ăla din banca 2-a de la geam, cum l-o fi chemând ?! Zâmbesc și eu : « Da, a trecut multă vreme.. » îmi povestește ce-a mai făcut, unde lucrează, ce-i place să facă.. În 10 minute îl cunosc mai bine ca cel mai bun prieten al lui și totusi habar n-am cum îl cheamă. Ei, nu contează, sigur e ăla de la geam, era cam șaten și vorbăreț și atunci..Îi povestesc și eu ce-am mai făcut, pe unde am lucrat și ce-mi place să fac in weekend. Nu fac eu cine știe ce sâmbăta, dar până la urma a fost subiect de bacalaureat la engleză. E drăguț băiatul, n-o mai știe el pe cea mai bună prietenă a mea si colega mea de bancă din scoală, dar știe că aveam o prietenă bună. și când era discuția mai în toi și deja intârziasem la servici și nu-mi mai păsa, gândindu-mă ce frumos era când eram copii si ce mică e lumea să ne întâlnim așa, îmi zice : « Auzi, Maria, ce-ar fi să bem o cafea o data în amintirea vremurilor de demult ? » Ați zice că nu-i nici o problemă, numai că eu nu sunt Maria. Ne cerem brusc scuze, amândoi și ne vedem de drumul zilnic spre servici, se mai întâmplă, a fost doar o greșeală… și totusi.. Nu scap de gândul că mi-ar fi plăcut să fie chiar acel coleg, al cărui nume nu-l mai știu. Oare câți colegi au rămas doar figuri fără nume sau nume fără figuri ? Câți mai au loc în amintirea mea și pe câți i-am pierdut pe drum ? și câte locuri au fost ocupate de trecătorii prin intersectia Răzoare la ora 8 30 a dimineții ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate