...Nichita Sergheevici Stănescu a plecat, dar ne-a lăsat nouă, nenorociți si nemernici, unii mai mult alții mai puțin, sufletul lui încăpător.
Iar dacă unii spun că a plecat prea devreme eu vă spun că a plecat atunci când trebuia. Rămasese un loc de scrib în grădina lui Dumnezeu...si dacă mai pui că era chiar cel de lângă Eminovici...
Să ne bucurăm așadar pentru Nichita, rostindu-i numele cu fața către cer si rugându-l să-i pese măcar pe sfert cât i-a păsat atunci când rătăcea printre noi, nenorociții si nemernicii lui prieteni.