Aș fi vrut să auzi fiecare pas de al tau. Aș fi vrut să auzi acel metronom organic, acel tact metalic cum descărna viitorul din mine în ritmul impasibil al depărtării.
Te imploram cu ochi dezgoliți să îmi dai doar o clipă, o clipă în care să pot adăposti măcar trecutul de masacrul temporal în care mă aruncasei.
Ai continuat însă să îmi impresionezi retina cu nepăsarea despărțirii, lăsându-mă sângerând fragmente de sentimente într-o natură moartă cu aprilie.