ultima ora de desen din clasa a XII-a, profesorul...un omulet pe care il ignoram deliberat, din cauza unor stridente...ne-a propus o compozitie libera, un fel de..faceti ce vreti, as vrea sa vad de ce sinteti in stare.
multi au facut proiectii complicate , volume de rotatie...
compas, echere, rigla, raportor...
am desenat in creion...o femeie privind prin fereastra la o ploaie care apleca niste copaci dezgoliti...si-am intitulat ebosa 'iminenta zi de toamna'.
zi frumoasa de mai, cer senin, soare....ultimele zile de scoala...
profesorul a oprit schita mea, nu m-am bucurat.
....ce nu stiam despre toamna atunci...
mai tirziu i-am prins culorile nebune, lumina domoala, curgerea.....anotimpul de miere grea, care impaca, vindeca, se daruieste...si lasa o asteptare in noi...
toamna aici, intre dealuri...parca se opreste in noi, dilatind clipa...incet sub ochii nostri ruginesc viile, padurea lumineaza in culori ireale..boabele prind arome, se rotunjesc...
anotimpul pe care-l gusti, cu toate degetele...
apoi..toamna oboseste de-atita risipa...ma mai intristez intre zile, nopti...
cred ca atunci....aceasta toamna golita o presimteam...cind ploile....