Observator al unui viitor imaginat,cand timpul da forma
batranetii ,ne jucam cu anii intr-o ubicuitate a timpului.
Tineretea- cand sculptam vise din carnea gandului-este o
perpetua proiectie a idealurilor in viitor, care atrage ca
o naluca ce poarta mesajul fericirii intr-un zbor puber catre elizeul sperantelor.
Batranetea- amputarea elanurilor printr-o curgere domoala
a experientei- este o intoarcere catre trecut care se insufleteste prin forta amintirilor, caci viitorul este mort
si o amenintare pentru batrani.
Timpul este un parazit al omului ce creste in trup ,apasand
cu greutate la batranete, cand jocul de-a iubirea este inlocuit cu jocul de-a intelepciunea.
Omul este un sistem energetic cu organele-piese energetice,
cu inima-motorul energetic si mintea- centrul sistemului
energetic ,care, la batranete, se deregleaza prin uzarea
pieselor componente si care intrerupe continuitatea fluxului
energetic.
Batranetea le pare tinerilor o poveste ireala,neveridica
spusa de batrani, poveste cu un final nefericit:moartea.
Exista acelasi ritm intre ganduri si singuratate,intre
iubire si sentimente, intre vise si sperante,intre spirit
si creatie.
La batranete ritmul, armonia cu tine insuti devine aritmie
si dezarmonie pe masura scaderii potentialului energetic.
Cand esti tanar, iti poti imagina cu usurinta batranetea.