Personale - poeziile vieții mele de bianca marcovici

8 Martie ziua internațională a soției mele

Eu scriu dragă Bianca, soțul tău iubit,

Am sosit la lucru și mi-am amintit,

Că-i 8 martie azi și-i mare sărbătoare,

Primește deci acuma, a mea felicitare :

Mult noroc și fericire și un car de sănătate,

Tot ce-i griji și supărare dă–le repede deoparte,

Bucurii de la copii, și nepoții să-ți trăiască,

Și-un buchet de versuri noi, chiar mîine să-nflorească

Multă, multă iubire,....."căci doar iubirea îți dă viață..."

Și sper la-napoiere,... să mai găsesc, 5 trandafiri la piață

Delu Marcovici
(c)

METAMORFOZÃ

Poa să ningă poa să plouă ,

Am de ieri nevastă nouă

Nu-i mai slabă ,tot plinuță

Nu-i mai jună ,tot drăguță

N-a sărit din puț în lac

Iar ca zodie ..tot drac

Vreți să știți ce s-a shimbat?

Păru-i blond e-acum.. roșcat

cînd mă uit la ea din spate

Pentru mine-i ...noutate

Cînd ea doarme-n pat pe-o rînă

Parcă m-am culcat cu-o zînă

Ca-n povestea lui Shakespeare

Cu-o roșcată și-un satir

Însă azi cînd m-am trezit

Am uitat că s-a vopsit

Și-am sărit ca ars din pat

Poate ieri m-am îmbătat

Și-s acum cu alta-n pat!!!

Se facuse chiar lumină

Cîinele m-a lins pe mînă

M-am uitat încet în jur

Sigur nu mai sînt mahmur

Cu-n gest tandru am mișcat-o

Și ușor am întrebat-o:

"-De ce dracu te-ai pictat

Cu un roș de ne...uitat,

Erai blondă înainte

Cum să-mi scot acum din minte?

Mîngăindu-mă duios

mi-a răspuns cu glas sfios:

"- Știi , mi-am pus roșu pe cap

De deochi poate-o să scap...??!!!

MARCOVICH DELU

(c)

Coloana vertebrală a poemului
(va apare în agora on line)

Poezia se auto distruge

ea oprește inima.

este un fel de sfidare a minții,

sa te recunoști, deopotrivă.

reconstitui sublimul

noblețea, apa ,

pământul, foamea în sine,

foamea de a știi , puritatea,

coloană vertebrală a poemului,

inflexibilitatea

de a ceda sacrificiului

de a mă supune

cuiva, cândva .prefer

neplecăciunea

și lipsa de tact!

Trișez în poem, e dreptul meu

de a improviza stolul de păsări,

Bach sau Rachmaninov, Brahms,

Paganini sau totul...dragostea,

lumina nichitiană,

dezastrul din noi și

cel de lângă noi.

Secunda filmată

e un truc firav, vulnerabil

dar îmi aparține,

e mormântul ce mi-l construiesc

cu mâna mea, din liane și fir

de lumină, din mesteceni

străjuindu-mă pasiv.

nu cred în moarte ci,

mai curând

în dispariția fizică,

în viață fiind și totuși,

nu voi mai fi!

Bianca Marcovici

agonia romana v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara