agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-22 | |
totul mi se pare simplu,pana incerc sa inteleg ceva.e bine sa crezi ca stii totul, nu mai necesita a doua privire si ..nu mai ramane nevoia de cunoastere.sa-i zicem sete.ce poate fi mai sincer la un text decat sa exprime starea si gandurile autorului fara alte complicatii.starea mea?-deplorabila.sunt:"a poor excuse for a human", desi sunt impacat cu mine si multumit de ce am.si acum apare natura umana -vreau mai mult, vreau mult mai mult.vreau iubire.o caut de ceva vreme dar mi-e ca nu cu destula hotarare.am zile in care n-am chef de nimic-sunt prea revoltat de cautarea mea zadarnica.n-am sa invoc divinitatea.D-zeu si-a facut treaba..dar eu am ratat sansa.de fapt sansa dupa sansa.cu toate astea tot sper.banuiesc ca dragostea cand esti la 20 de ani nu poate fi decat o farama de fericire, de aceea o caut cu disperare si vreau sa ma infrupt din ea. pana de curand credeam ca sunt urat-stiti obsesii gen adolescentul miop al lui eliade, dar fara manifestarea geniului.probabil daca-l aveam s-ar fi manifestat.desi se spune ca ne folosim doar ~3%din capacitatea creierului, ceea ce ne face pe toti genii latente.se pare ca D-zeu ne-a facut pe toti egali dar..stiti:iti da dar nu-ti pune si-n traista.de la egalitatea asta, si alte chestii, mi-am dat seama ca nu conteaza prea mult aspectul exterior, si ca..nu sunt urat.asta nu inseamna ca sunt frumos, dar oricum, mi-am schimbat standardele.cred ca asta a marcat trecerea de la adolescenta la maturitate.apoi mi-am dat seama ca am abordat problema gresit..it's all in your head.asta inseamna ca sunt pe drumul cel bun,nu?problema e sa gasesc vointa necesara pt a primeni interiorul.hope it will come soon.desi dupa ultimul mic-mare esec in ale iubirii nu am mai putut sa simt nimic pt nimeni de teama suferintei..acuma se pare ca m-am indragostit din nou.nu stiu de ce,dar de fiecare data cand fac asta mi se pare ca femeia respectiva e perfecta.de-aici apare in general si primul semn al esecului iminent.
cam atat cu gandurile azi.stiu ca nu e literatura, ma scuzati dar..e un inceput si cand voi incepe sa citesc si sa gandesc si..eventual sa muncesc, eu zic ca voi progresa.pana atunci notele aste imi vor forma degetele-sper.cum e sa simti speranta si deceptie in acelasi timp?probabil ca toti cei ce scriu au cel putin o doaga(nu cred ca eu sunt exceptie)lipsa.asta e singurul fel in care pot sa inteleg fuga lor(si a mea de altfel) de realitate.se pare ca lumea noastra virtuala e mai simpla decat cea reala si de aceea toti incercam si batem la poarta dementei.atat pt noaptea aceasta,inca o data scuzele de rigoare,si va rog fie-va mila - e primul meu gand scris,fiti indulgenti.de altfel singurele "texte" pe care le-am mai scris(dar nu mi le amintesc)sunt "teoria mucului" si "text"(in acesta din urma eram patetic si exprimam ..ceva). ps.desigur ca se preconizeaza o iubire imposibila, dar gogogo telesnobela.(ups am inventat un cuvant-deci cica am atins apogeul lipsei de imaginatie si..creativitate)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate